ICCJ. Decizia nr. 4468/2004. Civil. Restituire metale pretioase. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4468
Dosar nr. 9676/2004
Şedinţa publică din 27 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 48 din 12 februarie 2004, Judecătoria Lipova a admis acţiunea formulată de reclamanta R.D. împotriva pârâtei Banca Naţională a României şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 5.890.119 lei contravaloarea ducatului mare austriac emis în 1915, de 13,96 gr., confiscat în anul 1972; a respins acţiunea faţă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice ca îndreptăţită împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Curtea de Apel Timişoara prin Decizia civilă nr. 838 din 30 aprilie 2004, a admis apelul declarat împotriva sentinţei, de către Banca Naţională a României şi aderarea la apel a reclamantei R.D., a schimbat în parte sentinţa în sensul că a admis în parte acţiunea şi a obligat Banca Naţională a României să restituie reclamantei un ducat mare austriac, emis în 1915, în greutate de 13,96 gr. din aur, cu un orificiu de 3 mm, sau contravaloarea metalului fin preţios conţinut, calculată la data plăţii, conform preţului practicat de apelanta Banca Naţională a României; a menţinut în rest celelalte dispoziţii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara considerând-o nelegală, întrucât s-a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 2821 C. proc. civ., fiind dată cu încălcarea competenţei ca efect al neverificării naturii juridice a căii de atac.
Recursul este fondat.
În adevăr, potrivit prevederilor art. 2821 C. proc. civ., în redactarea avută la data judecării cauzei, hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă, în cauzele având ca obiect predarea unui bun mobil în valoare de până la 200 milioane lei, nu sunt supuse apelului.
Aşadar, cum în speţă valoarea obiectului cererii este de 5.820.119 lei, rezultă că hotărârea primei instanţe era supusă numai căii de atac a recursului.
Aşa fiind, urmează ca, admiţându-se recursul, să fie casată hotărârea atacată şi, în raport de prevederile art. II din Legea nr. 195/2004 cauza să fie trimisă Tribunalului Timiş, ca instanţă competentă în acest sens pentru judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, împotriva deciziei civile nr. 838 din 30 aprilie 2004 a Curţii de Apel Timişoara pe care o casează şi trimite cauza la Tribunalul Timiş pentru judecarea recursului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4466/2004. Civil. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4425/2004. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
