ICCJ. Decizia nr. 5377/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin decizia nr. 269/R din 28 februarie 2003 Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins ca inadmisibil recursul declarat de revizuientul F.M. împotriva încheierii din 28 ianuarie 2003 a Tribunalului Galați, secția civilă.
în motivarea soluției instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 9072 din 15 octombrie 2002 Judecătoria Galați a respins ca inadmisibilă cererea formulată de F.M. pentru revizuirea sentinței civile nr. 1729 din 17 februarie 1993 pronunțată de aceeași instanță în dosarul 8101/1992 și în contradictoriu cu intimata CNFR N. SA Galați.
F.M. a declarat apel în contra sentinței civile nr. 9072 din 15 octombrie 2002 a Judecătoriei Galați.
Tribunalul Galați, ca instanță de apel, prin încheierea din 28 ianuarie 2003 a constatat ca apelantul-revizuient nu și-a timbrat apelul cu suma de 30.000 lei taxă judiciară de timbru și 1.500 lei timbru judiciar și a luat act că F.M. a formulat contestație împotriva dispoziției instanței de a timbra apelul, astfel că a dispus înaintarea contestației la D.G.F.P. Galați pentru soluționare. De asemenea, a încuviințat cererea apelantului-revizuient de a i se acorda un termen pentru a lua cunoștință de întâmpinarea depusă de CNFR N. SA Galați. în acest sens s-a fixat data de 25 februarie 2003.
Cum apelantul-revizuient a declarat recurs împotriva menționatei încheieri, instanța de recurs a constatat că fiind vorba de o încheiere premergătoare, aceasta nu poate fi atacată, conform art. 282 alin. (2) C. proc. civ., decât odată cu fondul cauzei și prin urmare recursul era inadmisibil.
S-a mai precizat că încheierea menționată nu poate fi considerată că a fost pronunțată în cadrul procedurii necontencioase pentru că în cauză să fie aplicabile dispozițiile art. 339 C. proc. civ.
în contra menționatei decizii F.M. a declarat recurs susținând în esență că a fost pronunțată cu nesocotirea dispozițiilor legale privind compunerea completului de judecată, întrucât calea de atac exercitată la Curtea de Apel Galați viza apelul în procedura necontencioasă, împotriva încheierii din 28 ianuarie 2003 a Tribunalului Galați, secția civilă. A precizat petentul că nu a înțeles să declare recurs împotriva unei încheieri premergătoare cum greșit a stabilit curtea de apel prin decizia atacată.
A mai precizat că judecătorii Curții de Apel Galați nu puteau judeca pe fond recursul fără ca în prealabil să fi soluționat excepția de necompetență materială a acelei instanțe, pe care a invocat-o și că au fost încălcate dispozițiile art. 105 C. proc. civ. întrucât au soluționat o cale de atac cu care nu au fost investiți.
De asemenea, a invocat excepția de necompetență materială a înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa recursul conform art. 331 - 339 C. proc. civ.
Cu privire la această din urmă critică urmează a constata că este neîntemeiată și pe cale de consecință excepția va fi respinsă.
în adevăr, conform art. 4 C. proc. civ. înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
Cum revizuientul a declarat recurs împotriva deciziei nr. 269 din 28 februarie 2003 a Curții de Apel Galați, secția civilă, potrivit textului legal enunțat competența de soluționare a menționatei căi de atac revine îCCJ.
Recursul este însă inadmisibil.
Potrivit art. 299 C. proc. civ. sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.
Or, în speță hotărârea atacată a fost pronunțată de Curtea de Apel Galați ca instanța de recurs și prin urmare nu se încadrează în dispozițiile art. 299 C. proc. civ., respectiva hotărâre fiind irevocabilă conform art. 377 pct. 4 din același cod.
Cu alte cuvinte, hotărârile pronunțate de curțile de apel cu ocazia soluționării recursurilor nu mai pot fi atacate din nou cu recurs întrucât nu se găsesc cuprinse în prevederile art. 299 C. proc. civ., iar pe de altă parte, aceste hotărâri sunt irevocabile.
De asemenea, având în vedere și principiul unicității care funcționează în materia căilor de atac, precum și al dublului grad de jurisdicție, s-a reținut că prezentul recurs, cel de al doilea declarat de revizuientul F.M. este inadmisibil și a fost respins ca atare. Astfel fiind, criticile pe fond nu pot fi examinate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5374/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5402/2004. Civil → |
|---|
