ICCJ. Decizia nr. 5374/2004. Civil
| Comentarii |
|
Reclamanții I.C. și I.M.V. au chemat în judecată pe pârâții D.G.F.P.C.F.S. Dolj, Consiliul local al Municipiului Craiova, Consiliul Județean Dolj și R.A.A.D.P.F.L. Craiova, solicitând instanței să-i oblige să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în Craiova, compus din suprafața de teren de 2471 mp și o casă cu 4 camere și 2 bucătării.
în motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că imobilul a aparținut autorului lor I.P., în prezent decedat, ai cărui unici moștenitori sunt.
Imobilul a trecut în proprietatea statului prin Decretul de expropriere nr. 160/1979, care și-a atins doar parțial scopul.
Ei au precizat că în prezent casa nu mai există, fiind demolată, iar din suprafața de teren de 2471 mp sunt liberi de construcții circa 1600 mp.
Prin sentința civilă nr. 1371 din 14 august 2000 a Judecătoriei Craiova, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, având în vedere dispozițiile art. 2 C. proc. civ., precum și modul legal de trecere în proprietatea statului a imobilului, respectiv exproprierea.
Prin sentința civilă nr. 612 din 4 septembrie 2001, Tribunalul Dolj a respins acțiunea.
Instanța de fond a avut în vedere că prin Decretul de expropriere nr. 160/1979 al Consiliului de Stat al R.S.R. s-au expropriat o serie de terenuri și construcții situate în Municipiul Craiova, printre care și imobilul aparținând autorilor reclamanților, cu o suprafață totală de 2471 mp, în vederea lărgirii arterei de circulație Calea Severinului, între Piața Valea Vlăicii și str. Dr. Bagdazar.
Raportul de expertiză efectuat în cauză demonstrează că, din întreaga suprafață de teren expropriată de 2471 mp, a rămas liberă suprafața de 642 mp, iar din schița anexă la acest raport, rezultă că o parte din acest teren liber se află între blocurile G1 A și I 4, iar cealaltă parte este o alee de acces la aceste blocuri.
împotriva acestei sentințe, reclamanții au declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 137 din 19 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova.
Această decizie a fost atacată cu recurs de reclamanți.
în motivarea recursului, în esență, reclamanții au invocat faptul că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât, în cauză nu au fost îndeplinite condițiile exproprierii, iar autorul lor nu a primit nici o despăgubire, iar, pe de altă parte, se critică faptul că greșit a fost respins apelul, cu toate că, din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că o parte a terenului revendicat este liberă și putea fi restituită.
Recursul este nefondat.
Imobilul în litigiu, ce a aparținut autorului reclamanților I.P., a trecut cu titlu în proprietatea statului ca efect al Decretului de expropriere nr. 160/1979, decret prin care s-au expropriat o serie de terenuri și construcții situate în Municipiul Craiova, în vederea lărgirii arterei de circulație Calea Severinului, precum și pentru construirea în zonă a blocurilor de locuințe I 4, G2 și G 1A.
Critica recurenților potrivit căreia erau îndeplinite toate condițiile constatării caducității decretului de expropriere nu este întemeiată, întrucât instanțele s-au pronunțat pe acest aspect, constatând că scopul acestui decret a fost realizat.
Această împrejurare rezultă chiar din raportul de expertiză efectuat în cauză; astfel, reiese că, din întreaga suprafață de teren expropriată de 2471 mp, a rămas liberă de construcții doar suprafața de 642 mp, iar o parte din acest teren este situată între blocurile de locuințe G 1A și I 4, iar cealaltă parte este aleea de acces la aceste blocuri.
în mod evident, scopul decretului de expropriere a fost realizat, acest aspect vizând nu numai suprafețele efectiv ocupate de construcții, ci și pe cele care trebuie să asigure normala folosință a construcțiilor, respectiv amenajări accesorii, fără de care funcționalitatea clădirilor ar fi grav afectată; astfel sunt zonele verzi, aleile de acces, parcările, zonele de protecție ale blocurilor, toate fiind cuprinse în planul urbanistic general al orașului.
Este nefondată și susținerea că autoarea reclamanților nu a primit nici o despăgubire pentru acest imobil.
Autorul reclamanților I.P., ca moștenitor al mamei sale I.E., a încasat despăgubirile, semnând pentru primire, la data de 12 aprilie 1980, potrivit actului depus la dosarul nr. 265/civ/2002 al Curții de Apel Craiova, emis de I.J.G.C.L. Dolj.
Cel de-al doilea motiv de recurs este, de asemenea, nefondat.
Instanțele au stabilit corect și faptul că nu poate fi restituită nici suprafața de 239 mp, care reprezintă amplasamentul fostei biserici Sf. Ioan, în condițiile în care reclamanții nu au dovedit calitatea de proprietari asupra acestui teren, ei înșiși arătând în lista obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză, aflată la dosar tribunal, că acest teren a fost proprietatea bisericii.
Oricum și această suprafață este integrată în planul urbanistic zonal.
Față de cele expuse mai sus, recursul a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5588/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5377/2004. Civil → |
|---|
