ICCJ. Decizia nr. 5366/2004. Civil
| Comentarii |
|
S.M. și S.P. au solicitat în contradictoriu cu I.N., P.F.I., A.A., Comisia de Aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei Călmățuiu de Jos, și comisia județeană Teleorman revizuirea deciziei nr. 757 din 20 martie 2002 a Curții de Apel București, indicată eronat cu nr. 781, dată în dosarul nr. 379/2002, fiind potrivnică deciziei nr. 1683 din 5 iunie 2001 a aceleiași instanțe.
Se susține că prin hotărârea dată ulterior, a cărei revizuire se solicită a fost admisă acțiunea în revendicare a familiei P. pentru suprafața de 414 mp teren ce este inclusă în parcela de 3,21 ha din titlul de proprietate nr. 2301617 din 24 august 1998, asupra căreia li s-a recunoscut revizuienților dreptul de proprietate exclusiv prin decizia nr. 1683/2001.
Cererea de revizuire nu este întemeiată.
Potrivit art. 323 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de instanța de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituția puterii lucrului judecat, fiind posibil ca în aceeași pricină două instanțe deosebite sau chiar aceeași instanță, cum este cazul în speță, să dea hotărâri potrivnice, astfel încât fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă.
Din cele redate, rezultă că pentru admiterea unei atare cereri, este necesar ca o primă condiție, ca cele două hotărâri să fie date în aceeași pricină, respectiv cele două litigii să fi fost purtate între aceleași părți, având același obiect și cauză juridică.
în speță, prima soluție avută în vedere de revizuienți este decizia nr. 1683 din 5 mai 2001 a Curții de Apel București, secția a IV - a civilă, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de I.N. și P.F.I. și A.A. împotriva deciziei nr. 94 din 26 ianuarie 2001 a Tribunalului Teleorman, prin care a fost admis apelul reclamanților S.M. și S.P. împotriva sentinței nr. 3019 din 23 octombrie 2000 a Judecătoriei Roșiori de Vede, ce a fost schimbată în sensul modificării titlului de proprietate nr. 2301617 din 24 august 1999, și radierii de pe acest titlu a pârâtelor I.N. și P.F.I. S-a reținut în esență că aceștia nu au calitatea de moștenitori a bunicului, S.L. întrucât tatăl lor, S.C., nu a acceptat succesiunea tatălui său.
Prin decizia nr. 757 din 20 martie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV - a civilă, a cărei revizuire se solicită a fost admis recursul declarat de P.F.I. împotriva deciziei nr. 1020 din 7 noiembrie 2001 a Tribunalului Teleorman, ce a fost modificată în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței civile nr. 1784 din 25 iunie 2001 a Judecătoriei Roșiori de Vede, cu consecința admiterii acțiunii, fiind obligat pârâtul S.M. să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei terenul în suprafață de 414,43 mp, situat în vatra comunei Călmățuiu de Jos.
Din cele redate rezultă cu evidență că nu este vorba de aceeași pricină, în care să se fi dat soluții diferite. Dimpotrivă, nu numai părțile sunt diferite, dar și obiectul cererii nu este același. Dacă primul litigiu viza o problemă strictă de vocație succesorală, cel de al doilea are cu totul alt obiect. Evident și natura juridică a proceselor este diferită în raport de cele solicitate.
Așa fiind, rezultă că nu există contrarietate de hotărâri, în sensul textului redat, astfel că nu se justifică revizuirea celei din urmă hotărâri.
De aceea cererea de revizuire a fost respinsă, ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5365/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5339/2004. Civil → |
|---|
