ICCJ. Decizia nr. 5388/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 19 ianuarie 1999, reclamanta G.A. a chemat în judecată pârâții Consiliul General al Municipiului București și SC C. SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va da, să se dispună obligarea pârâților de a-i lăsa, în deplină proprietate și posesie, imobilul situat în București, compus din teren în suprafață de 727,50 mp și construcție alcătuită din subsol, parter, 3 etaje și mansardă, cu motivarea că, imobilul ce a constituit proprietatea autorului său a fost naționalizat abuziv prin Decretul nr. 92/1950.
în cauză, a formulat cerere de intervenție în interesul pârâților SC C.S.I. 93 SRL București.
Prin sentința civilă nr. 995 din 28 septembrie 2001 Tribunalul București a admis acțiunea în revendicare formulată de reclamanta G.A. și continuată de reclamanții intervenienți P.D.A., G.A.M., N.O.C., P.I.R. și C.A.G., împotriva pârâților Consiliul General al Municipiului București, SC C. SA și în contradictoriu cu intervenienta SC C.S.I. 93 SRL, a obligat pârâtele să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București, compus din teren în suprafață de 727,50 mp și construcție formată din subsol, parter, 3 etaje și mansardă; a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție formulată de SC C.S.I. SRL, în interesul pârâților.
S-a reținut că reclamanții au făcut dovada că imobilul a aparținut autorului comun P.I., de la care a fost preluat de stat în aplicarea abuzivă a Decretului nr. 92/1950, fostul proprietar fiind exceptat de la naționalizare și neputându-se reține incidența art. I din același decret.
Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 145 din 19 martie 2002, a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâtul Consiliul General al Municipiului București și de intervenienta SC C.S.I. 93 SRL București împotriva sentinței civile nr. 995 din 28 septembrie 2001 a Tribunalului București, în contradictoriu cu reclamanții P.D.A., G.A.M., N.O.C., P.I.R., C.A.G. și pârâta SC C. SA
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a C.G.M.B., aceasta nu poate fi primită, față de dispozițiile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998.
Pe fond, titlul statului nu poate fi considerat valabil, trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut cu încălcarea Constituției în vigoare la acea dată, a Declarației Universale a Drepturilor Omului, fiind fără relevanță împrejurarea referitoare la numărul de apartamente pe care le avea în proprietate autorul reclamanților.
Autoarea reclamanților, G.A., conform testamentului întocmit la 27 octombrie 1979, a fost beneficiara unei transmisiuni universale.
Nu poate fi reținută nici critica privind identitatea dintre imobilul revendicat și imobilul aflat în patrimoniul defunctului P.I., ca și faptul că autoarea reclamanților a formulat cerere în temeiul Legii nr. 112/1995, pentru plata despăgubirilor, câtă vreme împotriva hotărârii respective s-a formulat contestație.
împotriva acestei decizii au declarat recurs Consiliul General al Municipiului București și intervenienta SC C.S.I. 93 SRL.
în recursul pârâtului Consiliul General al Municipiului București se susține că, în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a C.G.M.B., instanța limitându-se a reține sumar prevederile Legii nr. 213/1998 care se referă însă la proprietatea publică, ceea ce nu este cazul, fără a analiza dispozițiile Legii administrației publice locale.
în ce privește titlul statului, acesta este valabil, respectându-se dispozițiile Decretului nr. 92/1950, autorul reclamanților încadrându-se în dispozițiile art. I din decret, iar cu privire la imobilul în litigiu, identificarea acestuia nu s-a făcut în mod cert.
Intervenienta SC C.S.I. SRL consideră hotărârea atacată ca nelegală, potrivit art. 304 pct. 10 C. proc. civ., întrucât reclamanții nu au calitate procesuală activă, autoarea lor fiind numai succesor cu titlu universal, nu există identitate între imobilul revendicat și cel avut în proprietate de P.I., iar cu privire la titlul statului autorul reclamanților nu era exceptat de la naționalizare, imobilul fiind corect naționalizat.
Formulând cerere pentru despăgubiri, în baza Legii nr. 112/1995, autoarea reclamanților a recunoscut aceasta și, tocmai de aceea, nu mai putea formula acțiune în revendicare.
în această fază de judecată, au formulat cereri de intervenție accesorie, în sprijinul recurenților, D.C. și D.A., M.R. și M.A., M.E., ș.a., solicitându-se respingerea acțiunii, în susținerea apărărilor formulate de recurenți, interesul legitim în promovarea acestor cereri de intervenție fiind dat de calitatea de cumpărători ai apartamentelor ce compun imobilul.
Recursurile sunt fondate.
Referitor la motivul de recurs vizând pretinsa lipsă a calității procesuale pasive a Consiliului General al Municipiului București, acesta este neîntemeiat în raport de prevederile Legii Administrației Publice Locale nr. 215/2001, art. 10,art. 19,art. 21,art. 38 lit. f), coroborate cu prevederile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, potrivit cărora în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunurilor unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de consiliile locale, respectiv de Consiliul General al Municipiului București care dau mandat scris primarului, acestea, desigur, ca autorități deliberative, respectiv executive cu atribuții de administrare a domeniului public și privat al comunei sau orașului.
Așadar, cum în speță, este în discuție dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, pretins preluat abuziv de Statul Român, unitatea administrativ-teritorială, respectiv consiliul general, are calitate procesuală pasivă.
Recursul este însă întemeiat, în ce privește, imposibilitatea de a primi o acțiune în revendicare în condițiile în care pârâții au înstrăinat imobilul unor terți care nu au fost chemați în judecată, apărare invocată de recurent, inclusiv în apel.
De necontestat, la data introducerii acțiunii de față, pârâții vânduseră apartamentele ce compun imobilul în litigiu, potrivit Legii nr. 112/1995, situație în care, evident, raportat la prevederile art. 480 C. civ., pârâții nu pot fi considerați "posesori neproprietari".
Așa fiind, acțiunea în revendicare, formulată pe acest temei, numai împotriva pârâților Consiliul General al Municipiului București și SC C. SA nu poate fi primită astfel, reclamanții având la dispoziție, eventual, alte mijloace juridice pentru a-și realiza dreptul.
Este adevărat că părți în procesul de față sunt și actualii proprietari sau posesori ai imobilului, aceștia participând însă, nu ca pârâți în acțiunea în revendicare ci ca intervenienți accesorii, care, prin caracterul unor astfel de cereri, sprijină numai accesoriu, apărarea pârâților.
Cum pentru aceste considerente acțiunea a fost respinsă, celelalte chestiuni invocate în recursuri rămân fără semnificație în acest cadru procesual.
Față de cele arătate și pentru aceleași considerente ambele recursuri au fost admise, în sensul celor de mai sus, în consecință, astfel au fost admise și cererile de intervenție accesorie.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5387/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5389/2004. Civil → |
|---|
