ICCJ. Decizia nr. 5389/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea adresată la data de 20 decembrie 2001 Tribunalului Argeș, reclamanta C.L. a chemat în judecată pârâții SC A. SA Pitești, G.N. și A.P.A.P.S.(devenită, în timpul soluționării procesului, A.V.A.S.), solicitând ca prin sentință:
- să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare succesive încheiate între A.P.A.P.S. și SC A. SA și respectiv între aceasta din urmă și G.N.;
- să fie obligați pârâții să-i restituie reclamantei imobilul din Pitești compus din teren în suprafață de 310 mp și casă (parter și etaj), situat în Pitești.
în motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în anul 1946 tatăl său, P.I., a cumpărat pentru ea (minoră în vârstă de 14 ani la acel moment) și fratele ei P.N. imobilul menționat, compus din 1886 mp teren și 2 corpuri de casă, reclamanta a primit clădirea de la stradă, curtea aferentă și 1 din grădină.
S-a mai susținut că imobilul a fost trecut în proprietatea statului prin aplicarea abuzivă a Decretului nr. 92/1950 în condițiile în care reclamanta era elevă iar tatăl ei mic meseriaș, că după 1990 i s-a restituit în proprietate grădina în suprafață de 563,5 mp și că la încheierea actelor succesive de vânzare-cumpărare pârâții au fost de rea-credință.
Prin întâmpinare, pârâta SC A. SA Pitești a solicitat respingerea acțiunii, susținând în esență că:
- actele juridice la care se referă reclamanta vizează transferul de acțiuni de la A.P.A.P.S. către SC A. SA și nu dreptul de proprietate asupra imobilului, astfel încât reclamanta nu are calitatea procesuală activă de a solicita anularea unui astfel de contract;
- privatizarea SC A. SA a fost făcută cu respectarea dispozițiilor legale, astfel încât reclamanta este îndreptățită doar la despăgubiri în condițiile Legii nr. 10/2001.
La rândul său, pârâta A.P.A.P.S. a formulat întâmpinare, afirmând că:
- nu are calitate procesuală pasivă în cauză, neputând fi obligată la restituirea imobilului;
- între pârâți nu a operat o vânzare de active ci de acțiuni, reclamanta confundând noțiunile juridice de "patrimoniu" și de "capital social".
Examinând probatoriile prin înscrisuri administrate, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 145 din 10 iulie 2002 a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții SC A. SA Pitești și G.N. să restituie reclamantei imobilul; s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între acești pârâți, a fost respins capătul de cerere privind nulitatea absolută a contractului încheiat de A.P.A.P.S. (fostul F.P.S.) cu SC A. SA.
Instanța a motivat că întrucât prin dispoziția administrativă a primarului s-au restituit reclamantei cca. 500 mp grădină, această suprafață constituie un tot unitar cu restul imobilului, care trebuie de asemenea retrocedat.
în privința contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții SC A. SA Pitești și G.N. s-a arătat că acesta este nul întrucât constituie o vânzare a lucrului altuia (bunul aparținând reclamantei).
Apelul declarat de pârâta SC A. SA Pitești a fost respins, cu o motivare similară, prin decizia civilă nr. 85 din 18 noiembrie 2002 a Curții de Apel Pitești.
împotriva acestei decizii a formulat recurs aceeași pârâtă, criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct. 6,7, 9 și 10 C. proc. civ. S-a solicitat ca, rejudecându-se cauza în fond, să se dispună respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătându-se în esență că:
- instanța de apel a acordat reclamantei mai mult decât aceasta a cerut;
- hotărârile nu cuprind motivele pe care se sprijină și conțin argumente străine de natura pricinii;
- au fost încălcate prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001, reclamanta fiind îndreptățită doar la măsuri reparatorii prin echivalent;
- instanțele nu au rezolvat excepțiile ridicate de către pârâți, dintre care unele sunt de ordine publică;
instanțele nu s-au pronunțat asupra tuturor dovezilor administrate în cauză.
Recursul este întemeiat.
Ambele instanțe au făcut o analiză incompletă a materialului probator administrat și au lăsat nerezolvate aspecte esențiale (inclusiv excepții) cu o influență fundamentală asupra soluției. în privința motivării, aceasta este lacunară și, sub unele aspecte, greșită. De altfel, singura motivare asupra capătului de cerere vizând restituirea în natură a imobilului se referă la faptul că întrucât s-au retrocedat circa 500 mp grădină, întregul bun, care are "caracter unitar", trebuie să revină reclamantei.
înalta Curte reține, sub un prim aspect, că instanțele nu au examinat (deși puteau și trebuiau să facă acest lucru chiar și din oficiu) o apărare esențială a pârâtei recurente în sensul că, referitor la trecerea bunului în proprietatea statului cu titlu, în cauză operează autoritatea de lucru judecat.
Astfel, la dosar s-a depus decizia civilă nr. 296 R din 7 februarie 2001 a Curții de Apel Pitești prin care aceleiași reclamante i se respinge irevocabil acțiunea în revendicare îndreptată împotriva pârâtei SC A. SA Pitești cu privire la imobilul în litigiu, reținându-se că naționalizarea s-a făcut cu respectarea prevederilor Decretului nr. 92/1950; reclamanta nu era exceptată de la măsura naționalizării. Din decizie mai rezultă de asemenea că solicitarea anterioară a reclamantei de a i se restitui imobilul, întemeiată pe prevederile Legii nr. 112/1995, a fost de asemenea în mod irevocabil respinsă.
Desigur că precedenta acțiune în revendicare nu avea exact același obiect cu cea de față (nu se solicita și anularea contractelor succesive) și nici toți pârâții din acest dosar, astfel încât, din punct de vedere strict formal, nu este îndeplinită cerința triplei identități prevăzută de art. 1201 C. civ. Nu mai puțin însă, cerințele de logică juridică elementară și de stabilitate a raporturilor de drept impun să fie respectat ceea ce s-a stabilit în mod irevocabil prin hotărâri judecătorești anterioare. Ordinea juridică din societate ar fi bulversată în caz contrar. Or, în speță, Curtea de Apel Pitești a afirmat irevocabil în 2001 că naționalizarea imobilului s-a făcut corect iar în anul 2002 a reținut contrariul.
Punerea în discuție a excepției autorității de lucru judecat, în limitele menționate, este esențială în cauză pentru că, dacă se constată că trecerea bunului în proprietatea statului s-a făcut cu titlu, devin incidente prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001 privind măsurile reparatorii prin echivalent.
O a doua problemă nerezolvată de instanțe (deși puteau face acest lucru și din oficiu) vizează admisibilitatea acțiunii. Reclamanta a formulat o cerere în revendicare de drept comun la data de 20 decembrie 2001, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, fără să ceară anularea Dispoziției nr. 652/2001 a Primarului municipiului Pitești prin care i s-au atribuit doar 563,5 mp teren și i s-a respins notificarea pentru clădire și restul curții. în raport de aceste împrejurări incontestabile, instanțele aveau îndatorirea, în condițiile art. 129 C. proc. civ. să verifice caracterul admisibil al cererii și să se pronunțe cu prioritate asupra sa.
în al treilea rând instanțele nu s-au preocupat dacă reclamanta are calitate procesuală activă pentru a solicita să se constate nulitatea absolută a unor acte de privatizare și a altor contracte, în condițiile în care realitatea juridică rezultată din probatorii este cu mult mai complexă și mai nuanțată decât cea reținută prin hotărârile judecătorești.
Astfel, la dosarul de fond se afla contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat la 11 martie 1999 între F.P.S. (devenit ulterior A.P.A.P.S.) și SC A. SA Pitești vizând vânzarea-cumpărarea unui număr de 71.464 acțiuni, conform prevederilor art. 98 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată.
Are reclamanta calitatea procesuală activă a ataca un act de privatizare? în ce constă pretinsa nulitate absolută a unui asemenea contract? Sunt probleme la care instanțele nu au răspuns.
Cu privire la cel de-al doilea contract încheiat între SC A. SA și G.N., în el se atestă că terenul în litigiu a fost dobândit de vânzătoare prin certificat de atestare a dreptului de proprietate și trecut în cartea funciară iar construcția a fost deținută de peste 30 de ani. Instanțele nu au verificat dacă aceste modalități de dobândire a dreptului de proprietate pot fi infirmate prin susținerea (neconfirmată de nici o probă) în sensul că părțile au fost de rea-credință și s-au mărginit să afirme, principial greșit, că în toate situațiile vânzarea lucrului altuia atrage nulitatea absolută a contractului. Or, în condițiile în care titlul statului (și pe cale de consecință cel al pârâtei SC A. SA Pitești) sunt valabile, nulitatea contractului rămâne fără nici un suport.
Aceste trei aspecte esențiale rămase nerezolvate ori soluționate greșit atestă că hotărârile pronunțate în cauză sunt criticabile.
în consecință, recursul a fost admis.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5388/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4844/2004. Civil → |
|---|
