ICCJ. Decizia nr. 5395/2004. Civil
| Comentarii |
|
La data de 2 aprilie 1998, prin acțiune precizată ulterior, S.A. a chemat în judecată pe C.M., SC F. SA București și Consiliul General al Municipiului București pentru revendicarea apartamentului nr. 2 situat în municipiul București. Totodată a cerut constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2749 din 20 martie 1997 încheiat între pârâți și repunerea părților în situația anterioară actului de înstrăinare atacat.
Judecătoria sectorului 2 București, prin sentința civilă nr. 2348 din 28 februarie 2000, a admis acțiunea în parte și a obligat pe pârâta C.M. să lase reclamantului, în deplină proprietate și posesie, imobilul din litigiu. A respins capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2749 din 20 martie 1997 și repunerea părților în situația anterioară.
Soluția instanței de fond a rămas definitivă prin decizia nr. 22541 din 16 octombrie 2000 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, și irevocabilă prin decizia nr. 1514 din 22 mai 2001 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut că apartamentul din litigiu, proprietatea autorilor reclamantului, a fost naționalizat și vândut, la data de 20 martie 1997 pârâtei C.M. întrucât naționalizarea s-a făcut cu încălcarea art. II din Decretul nr. 92/1950, rezultă că titlul statului nu este valabil. în schimb, actul de înstrăinare a bunului, nefiind lovit de nulitate, are valoare legală. Cum însă, prin comparare de titluri, acest act de înstrăinare este inferior titlului reclamantului, s-a apreciat ca întemeiat capătul de cerere referitor la revendicarea bunului.
împotriva soluției instanțelor privind revendicarea bunului dedus judecății, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare solicitând a fi reformată pentru încălcarea esențială a legii, ce a determinat o rezolvare greșită a cauzei pe fond. Respectiv, instanțele au violat cadrul procesual dedus judecății în sensul că, nerespectând dispozițiile art. 129 C. proc. civ., au schimbat acțiunea în constatarea nulității într-o acțiune în revendicare și, prin comparare de titluri, aplicată nelegal, a obligat-o pe pârâta C.M. să restituie bunul. S-a făcut precizarea că, în cauză a fost declarată procedura executării silite având ca obiect evacuarea pârâtei din imobil, deși, aceasta nu beneficiază de locuință și are o stare materială precară.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit petitului modificat al acțiunii, capătul de cerere privind revendicarea bunului există, dar, în raport cu dispoziția instanțelor de validare a actului de înstrăinare, a fost soluționat greșit.
într-adevăr, menținerea judiciară a actului de înstrăinare a bunului altuia consolidează transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului în patrimoniul subdobânditorului. Un asemenea efect este de esența contractului de vânzare-cumpărare și nu poate fi anihilat prin compararea titlurilor, ca simplă ipoteză de probațiune a revendicării. Această operațiune vizează, exclusiv, situația, inexistentă în speță, când ambele părți ale revendicării produc titluri deosebite care emană de la autori diferiți și care sunt fără vreo legătură (raport) între ele. Or, în speță, titlurile invocate sunt, în succesiunea lor, într-o strânsă legătură, bazată, mai întâi, pe existența unui autor comun care a transmis derivat proprietatea bunului, iar, apoi, pe intervenția legii de naționalizare, care, originar, a dispus preluarea bunului de către stat și, prin convenție, înstrăinarea lui către subdobânditor. în acest cadru, ipoteza cerută probațiunii prin compararea titlurilor fiind, în speță, absentă, rezultă că ilegal și excesiv instanțele au înlăturat efectul translativ de proprietate al actului de înstrăinare validat judiciar, soluție neapelată de reclamant.
Așa fiind, recursul în anulare a fost admis.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5860/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5259/2004. Civil → |
|---|
