ICCJ. Decizia nr. 5259/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin decizia nr. 1463 din 23 aprilie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins cererea de revizuire formulată de G.I. și G.M. împotriva deciziei civile nr. 4271 din 26 septembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în contradictoriu cu intimatul P.M.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Craiova a reținut că la data de 19 octombrie 1999, reclamantul P.M. a chemat în judecată pe pârâții G.I. și G.M. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 6096/1993. în motivarea cererii, reclamantul a arătat că fiind bătrân și bolnav, a hotărât împreună cu soția, în prezent decedată, să-și lase întreaga avere pârâților, cu condiția ca aceștia să le acorde sprijin material și moral până la deces. Pârâții au manifestat, însă, un dezinteres total față de reclamanți.
Prin sentința civilă nr. 14446 din 21 august 2000, Judecătoria Craiova a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere iar prin decizia civilă nr. 3522 din 6 noiembrie 2001, Tribunalul Dolj a admis apelul declarat de G.I. și M. și, anulând sentința judecătoriei, a reținut cauza pentru rejudecare. Cu ocazia rejudecării, pârâții G.I. și M. au formulat întâmpinare prin care au invocat autoritatea de lucru judecat. Pentru aceasta, ei au arătat că au mai existat trei acțiuni anterioare promovate de reclamant, soluționate de Judecătoria Craiova prin sentințele civile nr. 7659 din 17 mai 1994, menținută prin decizia civilă nr. 196 din 27 ianuarie 1995 a Tribunalului Craiova și prin decizia civilă nr. 7186 din 22 august 1995 a Curții de Apel Craiova, nr. 2907 din 27 februarie 1997, rămasă definitivă și irevocabilă și sentința nr. 9560 din 24 mai 2000, menținută prin decizia civilă nr. 5389 din 10 noiembrie 2002 a Tribunalului Dolj.
Tribunalul Dolj a respins excepția autorității lucrului judecat, motivând că nu există triplă identitate, întrucât cauzele determinante ale promovării acțiunii sunt cu totul altele și ulterioare celor invocate și analizate în acțiunile anterioare.
Prin decizia civilă nr. 1336 din 14 iunie 2002, Tribunalul Dolj a admis acțiunea și a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere.
La data de 7 ianuarie 2003, G.I. și G.M. au formulat revizuire împotriva acestei decizii. Revizuienții și-au fundamentat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susținând că decizia pronunțată de Tribunalul Craiova este potrivnică sentinței civile nr. 9560 din 24 mai 2000 a Judecătoriei Craiova.
Analizând cererea de revizuire, Curtea de Apel Craiova a reținut că posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de împrejurarea ca în cadrul celui de al doilea proces să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat ori ca instanța să fi omis a se pronunța asupra excepției. în cazul în care s-a invocat excepția iar instanța a respins-o, nu se mai poate cere pe calea revizuirii desființarea hotărârii ca fiind dată cu încălcarea autorității lucrului judecat, deoarece rezolvarea cererii de revizuire nu s-ar limita doar la constatarea contrarietății de hotărâri și anularea ultimei, ci ar presupune examinarea temeiniciei soluției de respingere a excepției autorității de lucru judecat, ceea ce nu este posibil în cadrul revizuirii. Rezolvarea greșită a excepției lucrului judecat, respectiv aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1201 C. civ., se poate invoca numai pe calea recursului.
S-a mai reținut că în speță, pârâții au invocat prin întâmpinare, în cadrul rejudecării acțiunii de către tribunal, excepția autorității de lucru judecat făcând referire expresă la sentința civilă nr. 9560/2000 a Judecătoriei Craiova, iar Tribunalul Dolj a respins excepția, astfel încât nu mai este posibilă reanalizarea acesteia în cadrul procedurii revizuirii, întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuienții G.I. și G.M.. în motivarea recursului, invocându-se dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., după o prezentare a procedurilor anterioare, s-a arătat în esență că deși excepția autorității lucrului judecat a fost invocată în scris, instanța nu a pus-o în discuție și nu s-a pronunțat asupra acesteia. S-a mai arătat că cererea de revizuire a fost respinsă cu motivarea că prin decizia civilă nr. 1336 din 14 iunie 2002 s-a respins excepția autorității de lucru judecat. în realitate, susțin recurenții, prin decizia civilă nr. 1336 din 14 iunie 2002 nu s-a dispus cu privire la excepția autorității de lucru judecat, dispozitivul acestei decizii nefăcând nici o referire la excepția respectivă. Mai mult, din practicaua deciziei rezultă că această excepție nici nu a fost pusă în discuția părților iar faptul că în considerentele deciziei se analizează și excepția autorității de lucru judecat nu suplinește cerințele legii privind minuta și dispozitivul unei hotărâri judecătorești.
Recursul nu este fondat.
La termenul din 14 martie 2002, în cadrul procedurii de rejudecare ce a avut loc la Tribunalul Dolj ca urmare a admiterii apelului, pârâții G.I. și G.M. au depus întâmpinare prin care au invocat, într-adevăr, autoritatea de lucru judecat. Prin decizia civilă nr. 1336 din 14 iunie 2002, Tribunalul Dolj a analizat această excepție și a apreciat că nu este întemeiată deoarece cauzele determinante ale promovării acțiunii sunt cu totul altele și ulterioare celor inițial invocate și analizate, astfel că nu sunt întrunite în totalitate elementele de identitate care fac operante autoritatea de lucru judecat.
împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs pârâții care au invocat ca motiv distinct și faptul că instanța nu a cercetat hotărârile existente la dosar și nici întâmpinarea. Dacă ar fi făcut aceasta ar fi observat că există autoritate de lucru judecat.
Prin decizia civilă nr. 4271 din 26 septembrie 2002, Curtea de Apel Craiova a analizat toate motivele invocate în cererea de recurs și a constatat că excepția autorității lucrului judecat nu este fondată deoarece, în cauză, nu există tripla identitate de obiect, cauză și părți, cauzele determinante ale promovării acțiunii fiind diferite și anterioare.
Față de această situație de fapt reținută, înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai atunci când sunt îndeplinite cumulativ mai multe condiții printre care și aceea ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii lucrului judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepția.
Or, se constată că, în cauză, o asemenea excepție a fost invocată în fața Tribunalului Dolj care s-a și pronunțat asupra acesteia prin decizia criticată. Mai mult decât atât, excepția puterii lucrului judecat a făcut obiectul de analiză și al instanței de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Craiova.
Prin urmare, în procedura revizuirii, înalta Curte nu poate să repună în discuție modul în care a fost soluționată excepția deoarece aceasta ar însemna de fapt exercitarea unui control judiciar care nu se poate realiza decât pe calea recursului. Rolul ei în această fază a procedurii se limitează la a constata dacă excepția puterii lucrului judecat a fost invocată și dacă aceasta a fost soluționată de către instanța de judecată. Eventuale deficiențe ale modului în care a fost pusă în discuție excepția și apoi a fost analizată nu puteau fi cercetate decât în cadrul procedurii de soluționare a recursului.
Având în vedere considerentele expuse, înalta Curte va privi recursul ca nefondat și îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
îN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții G.I. și G.M. împotriva deciziei nr. 1463 din 23 aprilie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5395/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5256/2004. Civil → |
|---|
