ICCJ. Decizia nr. 5522/2004. Civil

Prin acțiunea înregistrată la 13 iunie 2002 pe rolul Tribunalului Satu-Mare reclamanta C.I.R. a chemat în judecată pe pârâtul C.I. solicitând să se dispună anularea căsătoriei lor încheiate la data de 9 iunie 2002.

Reclamanta a susținut că a fost ademenită de către pârât să se căsătorească, profitându-se de naivitatea ei, în realitate acesta urmărind doar să-și schimbe numele și să obțină un nou pașaport.

Prin întâmpinare pârâtul a susținut că între părți au existat relații de afecțiune care au condus la căsătorie, că la oficierea acesteia și la nuntă au participat rude și prieteni și că nu a existat nici un fel de viclenie în "ademenirea" reclamantei. Singura motivație a acțiunii în justiție, a arătat pârâtul, o reprezintă refuzul părinților reclamantei de a accepta această căsătorie.

Tribunalul Satu-Mare, prin sentința civilă nr. 254 din 14 octombrie 2002, a respins acțiunea ca nefondată, reținând că nu s-a făcut nici o dovadă a vreunei cauze de nulitate a căsătoriei.

Dimpotrivă, probatoriile, inclusiv cea testimonială propusă de reclamantă, atestă că aceasta și-a exprimat în mod liber consimțământul atât la căsătorie cât și la purtarea numelui ei de familie de către pârât.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe și prin care a solicitat admiterea acțiunii, a fost respins ca nefondat cu o motivare similară, prin decizia civilă nr. 2 din 29 ianuarie 2003 a Curții de Apel Oradea.

Reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. împotriva acestei decizii, reiterând motivele de apel și susținând că intimatul pârât a fost animat la încheierea căsătoriei doar de interesul de a-și schimba numele de familie și a obține un nou pașaport.

Recursul este nefondat.

în mod corect ambele instanțe au reținut, pe baza probatoriilor administrate exclusiv la cererea reclamantei, că aceștia au încheiat o căsătorie liber-consimțită și cu respectarea tuturor condițiilor legale, nefiind dovedită nici o împrejurare care să ateste nulitatea ori fictivitatea acesteia. între părți au existat relații apropiate anterior căsătoriei iar împrejurarea că părinții reclamantei nu l-au agreat pe pârât excede prevederilor legale cu privire la validitatea actului juridic.

în consecință, recursul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5522/2004. Civil