ICCJ. Decizia nr. 5483/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 310 din 24 martie 2003 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de T.Ș. împotriva Primăriei Municipiului București, având ca obiect revendicarea imobilului situat în București, motivat de faptul că în cauză reclamantul nu a probat trecerea abuzivă a imobilului în proprietatea statului, atâta timp cât nu a dovedit că la data naționalizării, imobilul se afla în posesia antecesoarei sale, fiind naționalizat greșit pe numele unei alte persoane.
Prin decizia civilă nr. 351 din 5 septembrie 2003 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins cererea de repunere în termen formulată de apelantul T.Ș. și a respins ca tardiv apelul acestuia împotriva sentinței civile nr. 310 din 24 martie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că împrejurarea potrivit căreia reclamantul apelant și-a schimbat domiciliul în timpul procesului nu constituie o împrejurare mai presus de voința sa care l-a împiedicat să exercite calea de atac, deoarece potrivit art. 98 C. proc. civ. era dator să aducă la cunoștința instanței această împrejurare printr-o petiție, sub sancțiunea neluării în seamă; ori din verificarea actelor și lucrărilor dosarului nu rezultă că apelantul s-ar fi conformat acestor exigențe legale.
Respingând pentru aceste considerente ca neîntemeiată cererea de repunere în termen deoarece apelantul se face culpabil de comunicarea sentinței la domiciliul inițial arătat în acțiune și nu la cel actual, Curtea de Apel a respins și apelul ca tardiv introdus, reținând că formularea acestuia la data de 12 mai 2003 raportat la data comunicării sentinței 11 aprilie 2003 depășește cu mult termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 284 C. proc. civ.
în recursul declarat și nemotivat în drept împotriva deciziei nr. 351/2001 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, T.E.Ș. arată că interpretarea dată de instanța de apel nu este corectă deoarece la dosar a depus o petiție de schimbare a domiciliului, care ulterior nu a mai fost găsită, dovada depunerii petiției și a încunoștiințării noului domiciliu îl reprezintă expertiza tehnică efectuată în cauză, care consemnează citarea recurentului pentru efectuarea expertizei la noul domiciliu, situație pe care expertul nu avea de unde să o cunoască decât din petiție.
Recurentul pretinde că interesându-se la arhivă, a solicitat recomunicarea sentinței, dovada inițială de comunicare purtând mențiunea mutării destinatarului. Situația descrisă este apreciată de recurent ca fiind un motiv temeinic pentru repunerea în termen și calcularea termenului prevăzut de art. 284 C. proc. civ., de la data recomunicării sentinței când pretinde că a și luat cunoștință de conținutul acesteia.
La aprecierea temeiniciei cererii de repunere în termen, recurentul a solicitat a se avea în vedere faptul că soluția instanței de apel îl prejudiciază grav deoarece cauza privește retrocedarea unui imobil preluat abuziv de Statul comunist.
Recursul este nefondat.
împotriva sentinței civile nr. 310 din 24 martie 2003, comunicată reclamantului T.E.Ș. la 11 aprilie 2003 la adresa indicată în acțiune, București, acesta a declarat apel, pe care însă nu și l-a motivat la data de 12 mai 2003. Tot la 12 mai 2003 T.E.Ș. a solicitat instanței recomunicarea sentinței nr. 310/2003 motivat de faptul că s-a mutat de la adresa indicată în acțiune, în str. A.F. în urma recomunicării sentinței la noua adresă, reclamantul a formulat o a doua cerere de apel la 3 iunie 2003. La data de 5 septembrie 2003, primul termen fixat pentru soluționarea apelului acesta și-a motivat apelul și a formulat o cerere de repunere în termen, susținând că pe parcursul soluționării cauzei s-a mutat la o nouă adresă, București A.F., adresă adusă la cunoștința instanței, dar că sentința i-a fost comunicată tot la vechea adresă.
în sprijinul afirmațiilor sale recurentul a făcut trimitere la citațiile aflate la dosar apel și la faptul că expertul topometric l-a încunoștiințat la data efectuării expertizei la noua adresă.
Corect, instanța de apel a respins cererea apelantului de repunere în termen, deoarece în accepțiunea art. 103 C. proc. civ. termenele pentru exercitarea căilor de atac au un caracter imperativ și sunt sancționate cu decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
în speță, așa cum a reținut și instanța de apel, faptul că partea și-a schimbat domiciliul în timpul procesului nu constituie o împrejurare mai presus de voința acesteia de natură a justifica repunerea în termen, în sensul art. 103 C. proc. civ. în condițiile în care, conform dispozițiunilor art. 98 C. proc. civ., trebuia să aducă la cunoștința instanței, prin petiție schimbarea domiciliului.
Din verificarea actelor dosarului nu rezultă că reclamantul a depus vreo petiție cu indicarea noi adrese.
Dovada în acest sens este faptul că deși la 28 martie 2002, deci după mutarea la noua adresă, reclamantul T.E.Ș. a făcut cererea de repunerea pe rol a dosarului, după suspendare, în cerere nu și-a indicat noua adresă iar la termenul din 29 aprilie 2002 procedura cu acestea nu a fost îndeplinită, citația nepurtând mențiunea citării destinatarului la o altă adresă.
Deși în concepta încheierii din 29 aprilie 2002 se face mențiunea citării reclamantului după indicarea adresei, la termenul din 27 mai 2002 reclamantul a fost prezent asistat de avocat, cu toate că, pentru acest termen pe citație se face aceeași menține ca și pe citația din 29 aprilie.
Este deci evident că prezența reclamantului pentru termenul din 27 mai 2002 precum și la termenele ulterioare, inclusiv la data de 24 martie 2003 când s-au pus concluzii în fond nu este rodul citării sale la noua adresă pretins indicată într-o petiția adresată instanței, ci a comunicărilor și informărilor făcute acestuia de avocat.
Nu este reală susținerea reclamantului potrivit căreia expertul l-ar fi citat la noua adresă pe care acesta ar fi aflat-o din petiția depusă la dosar, căci așa cum rezultă din preambulul expertizei, expertul a luat legătura telefonică cu reclamantul, la noua adresă, numărul de telefon fiindu-i evident comunicat pe alte căi decât pretinsa petiție din dosar.
Dacă într-adevăr noua adresă ar fi fost comunicată instanței reclamantul ar fi fost în măsură să indice cel puțin cu aproximație data depunerii cererii, dar nu a făcut-o considerând probabil că nu era necesar de vreme ce este reprezentat de avocat.
Așa fiind și întrucât reclamantul nu a comunicat în scris noua adresă, așa cum statuează art. 98 C. proc. civ., corect comunicarea sentinței s-a făcut la adresa indicată în petitul acțiunii, București str. M.R., de situația creată fiind culpabil în exclusivitate recurentul, cererea acestuia de repunere în termenul de apel nu se înscrie în coordonatele art. 103 C. proc. civ. astfel că, în mod corect instanța de apel a respins cererea.
Raportat la data primei comunicări a sentinței, 11 aprilie 2004, cererea de apel formulată la 12 mai 2003, depășește termenul prevăzut de art. 284 C. proc. civ. astfel că și sub acest aspect soluția instanței de apel - de respingerea apelului ca tardiv este întemeiată.
Așa fiind, constatându-se că recursul de față este neîntemeiat, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5482/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5433/2004. Civil → |
|---|
