ICCJ. Decizia nr. 5489/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea din data de 19 iunie 2003 reclamanții S.K. și S.A. au chemat în judecată orașul Cisnădie, SC P. SA Cisnădie, M.I., M.V., M.A., S.M.C., S.M.M.K. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța:
- să fie obligați pârâții orașul Cisnădie și SC P. SA Cisnădie să amenajeze locuința repartizată pârâtului M.I. prin hotărârea nr. 109/2000 a Consiliului Local Cisnădie iar în caz de refuz să fie obligați la plata daunelor cominatorii în sumă de 10.000.000 lei pe fiecare zi de întârziere începând cu data pronunțării hotărârii și până la amenajarea corespunzătoare a spațiului de locuit.
Judecătoria Sibiu, prin sentința civilă nr. 5810 din 3 octombrie 2003 a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții orașul Cisnădie și SC P. SA Cisnădie să amenajeze locuința repartizată familiei M. prin hotărârea nr. 109/2000 a Consiliului Local Cisnădie iar în caz de refuz i-a obligat pe aceiași pârâți la plata unor daune cominatorii în sumă de 1.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea obligației.
Pârâții au mai fost obligați la 73.000 lei cheltuieli de judecată reclamanților.
S-a reținut din probele administrate că reclamanții sunt proprietarii tabulari ai imobilului situat în Cisnădie, înscris în C.F. 4272 B Cisnădie cu nr. top. 305/1 compus din casă de locuit și curte.
Acest imobil este ocupat de familia pârâtului M.I., care au fost evacuați condiționat prin hotărâre judecătorească și prin Hotărârea nr. 109/2000 a Consiliului Local Cisnădie li s-a repartizat altă locuință ce trebuie amenajată corespunzător de SC P. SA Cisnădie și orașul Cisnădie prin primar, așa cum se prevede în acest înscris.
Cum proprietarii nu-și pot exercita atributele dreptului de proprietate întrucât pârâții orașul Cisnădie și SC P. SA Cisnădie nu-și îndeplinesc obligația de a amenaja locuința atribuită familiei M., instanța a apreciat acțiunea ca întemeiată și a admis-o potrivit art. 974 C. civ.
Apelurile declarate de pârâții orașul Cisnădie și Consiliul Local Cisnădie au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 565/A din 8 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia ce a considerat că intimații-reclamanți au dreptul să formuleze acțiunea de față pentru că s-a dovedit pasivitatea debitorilor lor (familia M.) în apărarea propriului drept la amenajarea corespunzătoare a locuinței atribuite, situație ce îi lezează în exercitarea dreptului lor de proprietate asupra imobilului din care familia M. a fost evacuată condiționat.
S-a înlăturat susținerea reclamanților că obligarea la daune cominatorii ar duce la îmbogățirea fără just temei a intimaților-reclamanți cu motivarea că acestea au caracterul unei sancțiuni civile împotriva debitorului unei obligații de "a face" pentru a-l constrânge să o execute și nu au caracter reparator.
în termenul prevăzut de lege, împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții Primăria orașului Cisnădie și Consiliul Local al orașului Cisnădie.
Primăria orașului Cisnădie își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susține că intimații-reclamanți nu au calitate procesuală activă în acțiunea oblică promovată ci în calitate de proprietari ai imobilului au doar dreptul de a cere evacuarea familiei intimatului M. din locuință.
Mai mult, se arată că nefiind parte în procesul în care s-a pronunțat decizia nr. 1048/2002 a Tribunalului Sibiu, această hotărâre nu este opozabilă primăriei.
Consiliul Local Cisnădie consideră nelegală decizia pronunțată de instanța de apel și invocă aceleași motive de casare ca și Primăria orașului Cisnădie solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă.
Ambele recursuri sun nefondate.
Este necontestat, în cauză, că intimații-reclamanți sunt proprietarii tabulari ai imobilului din orașul Cisnădie, spațiu ocupat de intimații M.
Familia M. a fost evacuată condiționat din acest spațiu prin decizia civilă nr. 1048 din 3 decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Sibiu, rămasă irevocabilă.
Prin hotărârea nr. 109 din 26 octombrie 2000 emisă de Consiliul Local al orașului Cisnădie s-a schimbat destinația unui spațiu de producție din Cisnădie, în spațiu de locuit, ce a fost repartizat familiei M.I.
în art. 3 al hotărârii menționate se prevede că aducerea la îndeplinire a acesteia se asigură de primar și de SC P. SA Cisnădie, administratorul spațiului (fila 6 dos. fond).
Prin decizia nr. 1048/2002 a Tribunalului Sibiu s-a hotărât ca evacuarea pârâților, familia M.I., să aibă loc după amenajarea locuinței repartizate prin hotărârea nr. 109/2000 a Consiliului Local Cisnădie.
Situația de fapt a fost corect stabilită în sensul că spațiul de locuit repartizat intimaților M. nu a fost amenajat convenabil așa cum prevede Legea nr. 114/1996; că intimații-reclamanți nu-și pot exercita atributele dreptului de proprietate asupra imobilului din Cisnădie, întrucât intimații M. refuză evacuarea pe motiv că nu le-a fost amenajat spațiul repartizat prin hotărârea nr. 109/2000 a Consiliului Local Cisnădie; intimații M. rămân în pasivitate și nu acționează pe cei obligați să-i amenajeze spațiul de locuit repartizat.
în acest context, intimații-reclamanți S.K. și S.A. au formulat acțiunea oblică de față, subrogându-se în drepturile debitorilor M., titularii obligației de "a face" ce incumbă Primarului orașului Cisnădie și intimatului SC P. SA de a-i amenaja spațiul repartizat prin hotărârea nr. 109/2000 a Consiliului Local Cisnădie.
Recurentele au reiterat excepția lipsei calității procesuale active a intimaților-proprietari în promovarea acțiunii oblice prevăzute de art. 974 C. civ., excepție invocată și în faza de apel.
Se susține că intimații-proprietari, au dreptul doar de a cere evacuarea familiei M. ce le ocupă imobilul, pentru apărarea dreptului lor real și nicidecum nu se pot subroga în dreptul acestora de a cere executarea obligației de "a face" constând în amenajarea spațiului repartizat așa încât să poată fi locuit.
în mod judicios, s-a reținut de instanța de apel că intimații-reclamanți au calitate procesuală activă întrucât aceștia au dovedit un interes legitim în promovarea acțiunii care tinde să le apere dreptul de proprietate a cărui exercitare este condiționată, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, de realizarea obligației de amenajare a spațiului atribuit familiei M., obligație ce incumbă recurentei Primăria orașului Cisnădie și intimatului SC P. SA.
Mai este de observat că recurentul Consiliul Local Cisnădie, deși parte în proces, nu are nici un interes în promovarea recursului de față deoarece instanța de fond nu a stabilit nici o obligație în sarcina sa.
Față de cele expuse și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile declarate de pârâți au fost respinse ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5562/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5495/2004. Civil → |
|---|
