ICCJ. Decizia nr. 5548/2004. Civil
| Comentarii |
|
La 12 martie 2003 M.G. a chemat în judecată pe unchiul său V.M., solicitând Judecătoriei Focșani, ca în contradictoriu și cu surorile sale să constate nulitatea titlului de proprietate asupra unei suprafețe de 1 ha teren emis în anul 1993 pe numele pârâtului, acesta să fie obligat să raporteze donațiile primite de la defunctul V.N., decedat la 15 ianuarie 1973, operațiuni în urma cărora să se suplimenteze partajul succesoral de pe urma acelui defunct, succesiunea fiind dezbătută în anul 1973.
La 26 februarie 2004, în urma administrării probei cu declarații de martori și înscrisuri (inclusiv sentința de partaj din anul 1973), Judecătoria Focșani a pronunțat o încheiere de admitere în principiu, prin care a admis în parte acțiunea, a stabilit numele și calitatea moștenitorilor lui V.N. și a dispus evaluarea bunurilor.
La data de 22 martie 2004, împotriva acestei încheieri de admitere în principiu au declarat apel pârâtul V.M., precum și reclamantul M.G., care au contestat masa de împărțit.
Investită cu soluționarea apelurilor, Curtea de apel Galați a pus în discuție, la 7 iunie 2004, excepția necompetenței sale materiale, în raport cu dispozițiile Legii nr. 195/2004. Admițând excepția invocată, Curtea de apel Galați și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, reținând în motivare că, întrucât principalul capăt de cerere îl reprezintă anularea unui titlu de proprietate emis în temeiul Legii fondului funciar, urmează a primi aplicare dispozițiile art. III din Legea nr. 195/2004, potrivit cu care hotărârile pronunțate de judecătorii în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal.
Prin decizia civilă nr. 66 din 6 septembrie 2004, Tribunalul Vrancea s-a dezinvestit la rândul său de soluționarea apelurilor împotriva încheierii Judecătoriei Focșani, cu motivarea că principalul capăt de cerere îl reprezintă ieșirea din indiviziune, anularea titlului de proprietate al pârâtului fiind un accesoriu al acțiunii de partaj.
Investită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe, înalta Curte de Casație și Justiție urmează a pronunța un regulator de competență.
Prealabil însă, se impun anumite precizări determinate de modificarea legii procesual civile în materia care interesează prezentul litigiu. Astfel, potrivit art. 6738C. proc. civ., în forma de la data judecării în primă instanță, încheierile de admitere în principiu pronunțate în procesele de împărțeală judiciară pot fi atacate cu apel, dacă apelul privește, printre altele, masa bunurilor de împărțit. Acest text a fost modificat prin O.U.G. nr. 65/2004, în sensul că încheierile de admitere în principiu pot fi atacate numai odată cu fondul. Ca atare, după intrarea în vigoare a acestui act normativ (18 septembrie 2004) nu vor mai fi supuse separat căilor de atac încheierile de admitere în principiu. Dar potrivit art. II alin. (1) din această lege, procesele în curs de judecată în primă instanță, în apel sau în recurs la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. Ca atare, se impune ca prin prezentul regulator de competență să se stabilească instanța competentă pentru soluționarea apelurilor împotriva încheierii de admitere în principiu.
In speță, din analizarea actelor dosarului, înalta Curte constată că Tribunalul Vrancea este competent să soluționeze apelurile împotriva încheierii de admitere în principiu pronunțate de Judecătoria Focșani. Causa petendi a acțiunii o reprezintă întregirea partajării averii rămase de pe urma defunctului V.N. Potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ., tribunalele judecă, ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorie în primă instanță.
în consecință, fiind întrunite cerințele art. 20 pct. 2 C. proc. civ., competența de soluționare a apelurilor declarate de pârâtul V.M. și de reclamantul M.G. împotriva încheierii din 26 februarie 2004 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr. 1733/200, a fost stabilită în favoarea Tribunalului Vrancea.
| ← ICCJ. Decizia nr. 55/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5427/2004. Civil → |
|---|
