ICCJ. Decizia nr. 5614/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5614
Dosar nr. 7475/200.
Şedinţa publică din 14 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Dispoziţia nr. 208 din 17 februarie 2003 emisă de primarul municipiului Târgu-Mureş, a fost respinsă cererea prin care reclamanta L.E. a solicitat, în condiţiile Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în Târgu-Mureş.
În motivarea dispoziţiei s-a reţinut că notificarea reclamantei a fost înregistrată la sediul primăriei la data de 18 februarie 2002 (15 februarie 2002–data poştei), cu depăşirea termenului prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia notificarea trebuie formulată în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii (14 februarie 2001). Cum ultima zi când reclamanta putea înregistra notificarea la sediul instituţiei era data de 14 februarie 2002, s-a considerat că cererea este depusă tardiv, reclamanta fiind decăzută din dreptul de a mai solicita măsuri reparatorii, conform art. 21 alin. (5) din lege.
La data de 20 martie 2003, reclamanta L.E., prin mandatar, a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei.
Tribunalul Mureş, prin sentinţa civilă nr. 615 din 5 septembrie 2003 a admis cererea, a anulat dispoziţia nr. 208 din 17 februarie 2003 a primarului municipiului Târgu-Mureş, dispunând obligarea acestuia la emiterea unei dispoziţii prin care să soluţioneze în fond notificarea formulată de reclamantă.
Apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Târgu-Mureş împotriva sentinţei a fost respins prin Decizia civilă nr. 203/A din 18 decembrie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că Legea nr. 10/2001 nu prevede expres că notificarea trebuie înregistrată în termen la persoana notificată, actul normativ referindu-se în cuprinsul art. 21 alin. (3) doar la înregistrarea în termen a notificării la executorul judecătoresc şi la comunicarea acesteia persoanei notificate de către executor, în termen de 7 zile de la data înregistrării. Referitor la data de 14 februarie 2002 când notificarea reclamantei a fost înregistrată la executorul judecătoresc, Curtea a considerat că aceasta a fost depusă în termen.
Instanţa de apel a mai reţinut că nici dispoziţiile art. 21 alin. (5) din lege nu prevăd expres că notificarea trebuie înregistrată în termen la unitatea notificată, ori, faţă de împrejurarea că aceasta a fost înregistrată în termen la executorul judecătoresc, reclamanta nu poate fi considerată decăzută din dreptul de a mai solicita măsuri reparatorii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În esenţă a susţinut că ultima zi în care reclamanta mai putea înregistra notificarea la sediul unităţii deţinătoare era data de 14 februarie 2002, instanţa de apel apreciind în mod eronat că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 care fac vorbire de înregistrarea notificării la executorul judecătoresc, în condiţiile în care art. 21 alin. (5) din lege prevăd că nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării, este sancţionată cu pierderea dreptului de a solicita măsuri reparatorii.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de apel, dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 nu prevăd obligativitatea înregistrării în termen a notificării la persoana juridică deţinătoare a imobilului.
Conform art. 21 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 10/2001, notificarea va fi comunicată persoanei juridice deţinătoare prin intermediul executorului judecătoresc. Teza a doua a aceluiaşi alineat prevede că executorul judecătoresc va înregistra notificarea şi o va comunica persoanei notificate în termen de 7 zile. De asemenea, alin. (4) al art. 21 stipulează că notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricărei autorităţi a respectării termenului prevăzut de lege, chiar dacă a fost adresată altei unităţi decât cea care deţine imobilul.
Totodată, cu referire la dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, Normele metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003 precizează că în cazul în care notificarea s-a făcut prin intermediul unui executor judecătoresc cu încălcarea competenţei teritoriale, se va considera că notificarea s-a făcut totuşi legal, în această situaţie prevalând principiul realizării dreptului în raport de cel al respectării procedurii.
Din interpretarea dispoziţiilor legale evocate rezultă că, în măsura în care notificarea persoanei îndreptăţite este înregistrată la executorul judecătoresc în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 aceasta este formulată în termenul prevăzut de lege şi ca atare, sancţiunea prevăzută de art. 21 alin. (5) se aplică în cazul nerespectării termenului stabilit pentru înregistrarea notificării la executorul judecătoresc.
O interpretare contrară, în sensul celor susţinute de pârâtă, ar echivala cu nerespectarea termenului în care se poate înregistra notificarea, stabilit în considerarea persoanei îndreptăţite la restituire.
Pentru considerentele ce preced, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Târgu-Mureş împotriva deciziei nr. 203 A din 18 decembrie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5618/2004. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5615/2004. Civil. Iesire indiviziune. Recurs → |
|---|
