ICCJ. Decizia nr. 5891/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 7829 din 21 mai 2001 Judecătoria Brașov a admis în parte și în fond acțiunea precizată promovată de V.D.X. în contradictoriu cu pârâtele R.L.M. și P.G.C.M. și în consecință a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în Brașov, înscris în C.F. nr. 25179 Brașov cu nr. top 2068/5/2/5/1/2, nr. top 2068/6/2/5/1/2 compus din trei camere, hol, bucătărie, 2 cămări, baie, WC, balcon, coridor, cu 3/8 din părțile de uz comun respectiv teren de 406 mp, fundații, instalații, canalizare, spălătorie, scări, acoperiș, pod înscrise în C.F. colectivă nr. 16364 Brașov cu nr. top 2068/5/2/5/3 și nr. top 2068/6/2/5/3 format din grădină de 86,40 mp.
A constatat că asupra imobilului, construcție și teren, erau coproprietare în indiviziune reclamanta V.D.X. cu o cotă de 2/4 din nuda proprietate, pârâta P.G.C.M. cu o cotă de 1 din nuda proprietate și pârâta R.L.M. cu o cotă de 1 din nuda proprietate. A constatat că pârâta R.L.M. avea și un drept de uzufruct viager asupra cotei de 3 din imobil.
A constatat că potrivit expertizei tehnice întocmită de ing. C.L. și a completării la raport, parte integrantă din sentință, imobilul în litigiu avea o valoare de 890.313.000 lei din care 677.415.000 lei valoarea construcției și 212.898.000 lei valoarea terenului și că nu era comod partajabil în natură.
A constatat că valoarea uzufructului viager pentru cota de 3 din imobil era de 221.000.000 lei conform expertizei.
A dispus ieșirea din indiviziune prin atribuirea imobilului către pârâta R.L.M. cu obligarea acesteia la o sultă către reclamantă de 334.656.500 lei iar către pârâta P.G.C.M. la o sultă de 167.328.250 lei.
A respins cererea reclamantei de a i se atribui în natură imobilul cu obligarea acesteia la sulte către celelalte părți și pe cale de consecință să se ia act că reclamanta era de acord ca pentru pârâta R.L.M. să se stabilească întinderea dreptului de uzufruct asupra întregului imobil.
Tribunalul Brașov, secția civilă, prin decizia nr. 408/A din 15 aprilie 2002 a admis în parte apelul declarat de reclamanta V.D.X. împotriva sentinței civile nr. 7829 din 21 iunie 2001 a Judecătoriei Brașov pe care a schimbat-o în parte în sensul că a constatat că valoarea reactualizată a imobilului conform expertizei tehnice efectuată de ing. C.L., parte integrantă din hotărâre, era de 1.293.909.800 lei din care 1.000.034.200 lei valoarea construcției și 293.875.100 lei valoarea terenului.
A obligat pârâta R.L.M. să plătească reclamantei suma de 511.455.900 lei cu titlu de sultă și pârâtei P.G.C.M. suma de 255.727.450 lei cu același titlu.
A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței.
A respins celelalte pretenții ale reclamantei.
Instanțele de fond și apel au reținut că independent de împrejurarea că reclamanta avea o cotă mai mare de proprietate mai îndrituită să i se atribuie imobilul în discuție era pârâta R.L.M. care îl locuia efectiv și nu avea la dispoziție o altă locuință cum deținea reclamanta.
Pe de altă parte, din valoarea reactualizată a imobilului s-a scăzut valoarea uzufructului și apoi s-a făcut aplicarea art. 742 C. civ. și art. 6735C. proc. civ., în funcție de cotele fiecărei părți.
Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia nr. 727/R din 5 iulie 2002 a admis recursul declarat de reclamantă în contra deciziei nr. 408/A din 15 aprilie 2002 a Tribunalului Brașov, secția civilă, pe care a modificat-o în parte în sensul că a admis apelul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 7829 din 21 mai 2001 a Judecătoriei Brașov pe care a schimbat-o în parte și a atribuit întreg imobilul reclamantei V.D.X. pe care a obligat-o la plata sumelor de câte 323.477.450 lei către pârâte cu titlu de sulte.
A menținut uzufructul viager cu înlăturarea constituirii valorii acestuia.
A înlăturat dispoziția privind atribuirea imobilului către pârâta R.L.M., sultele calculate și respingerea petitului din precizarea de acțiune a reclamantei.
A menținut celelalte dispoziții.
A respins recursul pârâtei R.L.M.
Instanța de recurs a reținut că greșit s-au aplicat în cauză dispozițiile art. 517 C. civ., care au fost combinate în mod inadmisibil cu prevederile legale ce reglementează modalitățile dreptului de proprietate.
Astfel deși s-a apreciat că pe durata uzufructului valoarea imobilului în discuție este mai mică în ceea ce-l privește pe nudul proprietar, s-a procedat la scăderea valorii uzufructului din valoarea imobilului care a fost atribuit uzufructuarei care astfel și-a consolidat dreptul într-un mod inechitabil.
S-a mai învederat că nu au fost respectate nici disp. art. 6739C. proc. civ. și nici criteriile de preferință stabilite de jurisprudență în ceea ce privește ieșirea din indiviziune, îmbinându-se din nou în mod inadmisibil calitatea de proprietar cu cea de uzufructuar.
în acest sens s-a considerat că era mai îndrituită reclamanta să primească în lot imobilul în discuție cât timp avea o cotă mai mare de proprietate decât pârâta R.L.M. care era beneficiara uzufructului viager transmis prin testament și nu prin convenție.
în contra hotărârilor pronunțate în cauză, în baza art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție pe motiv că au fost date cu încălcarea esențială a legii și totodată erau și vădit netemeinice.
Astfel, s-a susținut că potrivit extrasului de C.F. nr. 25179 Brașov pentru o cotă de 1 din terenul aferent (406 mp) apt. nr. 2 din Brașov și aceeași cotă din grădină (86,40 mp) erau aplicabile regulile instituite prin Legea nr. 58/1974, ceea ce însemna că au fost preluate de stat. în acest sens, în primul raport de expertiză întocmit în cauză de către ing. C.L. acesta a ținut seama și de cota statului român de 1 din terenul aferent construcției în discuție.
Instanțele, ignorând cota acestui copărtaș, l-a omis de la împărțeală, deși existența acestuia era cunoscută din înscrisurile depuse la dosar. S-a învederat că sub acest aspect instanțele au încălcat disp. art. 129 alin. (5) C. proc. civ. și art. 797 C. civ. pronunțând o hotărâre esențial nelegală.
De asemenea, s-a apreciat că prin atribuirea imobilului către reclamantă au fost nesocotite disp. art. 673 C. proc. civ. în sensul că pârâta R.L.M. locuia în imobilul supus partajului întâi ca soție a autorului R.G.D. și apoi ca beneficiară a uzufructului universal testat de acesta asupra întregii sale averi.
De asemenea, pârâta R.L.M. nu dispunea de o altă locuință în timp ce reclamanta deținea în proprietate imobilul în care domicilia.
Pe de altă parte, atribuirea nudei proprietăți a imobilului către V.D.X. în condițiile în care uzufructul aparținea pârâtei R.L.M., având în vedere neînțelegerile dintre părți, nu era de natură să-i asigure acesteia din urmă liniștita folosință a imobilului.
Totodată criteriul mărimii cotei de proprietate nu putea fi absolutizat cu atât mai mult cu cât atunci când se transmite prin moștenire nuda proprietate cuantumul cotei ideale este diminuat valoric de uzufructul testat.
în fine, având în vedere că pârâta R.L.M. era beneficiara legatului cu titlu particular având ca obiect uzufructul universal asupra imobilelor și mobilelor succesiunii autorului ei R.G.D., se punea problema evaluării acestui dezmembrământ pentru stabilirea activului net al moștenirii, cu consecința diminuării valorii sultelor datorate de copărtașul atributar, prin efectuarea unei expertize de specialitate și scăderea valorii astfel calculate din activul brut al moștenirii.
La 26 iunie 2003 a decedat pârâta R.L.M.
Cu adresa nr. 12748 din 4 mai 2004, în temeiul art. 3304C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a retras recursul în anulare.
La termenul din 5 mai 2004, moștenitorii testamentari ai autoarei R.L.M. au cerut continuarea judecății conform art. 3304C. proc. civ., abrogat prin art. I pct. 17 din O.U.G. nr. 58/2003.
Recursul în anulare este fondat.
Este necontestat în cauză și rezultă din extrasul de C.F. nr. 25179 Brașov cu nr. top. 2068/5/2/5/1 și nr. top. 2168/6/2/5/1/2 respectiv nr. 2068/5/2/5/3, nr. top. 2068/6/2/5/3 că apartamentul nr. 2 situat la etajul clădirii și terenul aferent de 406 mp și grădină de 86,40 mp au aparținut autorului R.G.D. (dos. nr. 10441/1998) fiind dobândit prin cumpărare anterior căsătoriei.
Conform certificatului de moștenitor nr. 699 din 23 iulie 1976 emis de notariatul de stat județean Brașov, R.G.D. a decedat la 12 mai 1975, iar imobilul în discuție a revenit în cotă de 2/4 din nuda proprietate reclamantei, ca descendentă, și pârâtelor în cote de câte 1 din nuda proprietate. întrucât pârâta P.G.C.M. a venit la moștenire exclusiv urmare testamentului lăsat de defunct, în certificatul de moștenitor s-a specificat expres că în ceea ce privește cota de 1 din teren, aceasta urmează regimul art. 30 din Legea nr. 58/1974 ceea ce însemna că era preluată de statul român.
De asemenea, s-a menționat că soția supraviețuitoare R.L.M. dobândea și dreptul de uzufruct asupra cotei de 3 din imobil (dos. nr. 10441/1998).
în aceste condiții apare justificată opțiunea instanței de recurs de a atribui reclamantei ca descendentă a autorului, cu cota majoritară de 2/4, imobilul succesoral.
Grija exprimată în recursul în anulare de a asigura pârâtei, R.L.M., ca soție supraviețuitoare, locuința, nu era justificată întrucât însuși autorul R.G.D. a realizat-o când prin testament a lăsat acesteia uzufructul întregii succesiuni în cotă de 3 deci și asupra imobilului.
în ceea ce privește cota de 1 din terenul aferent construcției care fusese preluată de stat, din extrasul de C.F. nr. 25179 Brașov, depus ca act nou cu ocazia soluționării recursului în anulare (dos. nr. 3737/2003) rezultă că prin Ordinul nr. 675/1999 al Prefectului județului Brașov s-a reconstituit în favoarea pârâtei P.G.C.M. dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 asupra cotei din teren aferentă construcției.
Astfel fiind critica din recursul în anulare potrivit căreia instanțele au omis să efectueze partajul în contradictoriu cu unul din coproprietarii terenului este nefondată.
Referitor la celelalte critici formulate prin recursul în anulare vizând așa cum deja s-a relevat greșita atribuire a imobilului către reclamantă în detrimentul pârâtei R.L.M., respectiv evaluarea prin expertiză a uzufructului succesiunii ce a revenit aceleiași pârâte sunt de asemenea nefondate și oricum au rămas fără obiect urmare decesului acesteia intervenit la 26 iunie 2003.
în adevăr, dreptul de uzufruct instituit de autor în favoarea L.M.R. era de natură a asigura acesteia locațiunea în imobilul disputat pe tot timpul vieții sale, ceea ce s-a și întâmplat. Pe de altă parte, expertiza tehnică efectuată în cauză a determinat valoarea de folosință a imobilului pe timp de 10 ani ca fiind de 86.966.504 lei (dos. nr. 10441/1998) iar instanța de fond a calculat valoarea uzufructului viager pentru cota de 3 din imobil la suma de 221.000.000 lei pornind de la valoarea minimă a chiriei pentru un spațiu similar cu cel în litigiu de 100 dolari SUA lunar pentru o durată medie de 10 ani și a dedus-o din valoarea imobilului stabilită prin expertiză.
Prin urmare, în cauză, a avut loc o evaluare a uzufructului avându-se în vedere și precizarea expertului potrivit căreia ofertele pentru chirii a spațiilor similare cu cel în cauză oscilau între 100 dolari SUA și 250 dolari SUA lunar (dos nr. 10441/1998) valoare la care părțile au achiesat implicit.
în fine, potrivit art. 557 C. civ. uzufructul se stinge prin moartea uzufructuarului, ceea ce a avut loc și în speță.
Față de cele ce preced, recursul în anulare a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5896/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6042/2004. Civil → |
|---|
