ICCJ. Decizia nr. 6042/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 24 din 10 februarie 2000 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București reclamanta Ț.R. a chemat în judecată pe pârâta RA A.P.P.S. solicitând să se dispună obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 15000 mp situat în București, obligarea pârâtei să-și ridice construcțiile edificate pe acest teren pe cheltuiala pârâtei în condițiile în care este constructor de rea credință sau pe cheltuiala reclamantei dacă pârâta este de bună credință.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului pe care îl revendică prin cumpărare de la numita D.C. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 25062 din 8 octombrie 1992 la fostul notariat al sectorului 1 București.
D.C. a dobândit terenul prin cumpărare de la D.D., dobândit prin moștenire de la D.N. decedat în anul 1947, care, de asemenea l-a dobândit prin cumpărare conform actului autentificat nr. 1593/1931 la Notariatul Tribunalului Ilfov de la C.A.C.
Prin sentința civilă nr. 15913 din 21 septembrie 2000 Judecătoria sectorului 1 București a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București.
Prin sentința civilă nr. 722 din 12 octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, în dosarul nr. 24/2001, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Ț.R. împotriva pârâtei RA A.P.P.S., având ca obiect revendicarea terenului în suprafață de 15000 mp situat în București.
Pentru a adopta această soluție, instanța a reținut că imobilul în litigiu a fost deținut de numita C.A.C., care în anul 1931 prin actul de vânzare-cumpărare nr. 1593/1931, a vândut numitului D.N. terenul viran pentru locuri de casă, în suprafață de 15000 mp, identificat prin contractul de vânzare-cumpărare menționat în București.
în anul 1945, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 38083 din 30.07.1945 transcris sub nr. 14297 D.N. vinde cumpărătoarei B.R. SA., suprafața de 14156 mp teren viran.
Prin procesul verbal din 23 noiembrie 1945 din totalul de 14156 mp a fost expropriată suprafața de 623 mp, B.R. SA urmând să primească restul acestei exproprieri, iar conform evidențelor cadastrale întocmite la nivelul anului 1986, terenul figurează ca proprietate de stat.
în adeverința nr. 77/1992 eliberată de Primăria sectorului 1 se consemnează faptul că terenul în suprafață de 15000 mp identificat prin expertiza topometrică efectuată în primă instanță ca fiind situat în prezent în sector 1 a fost trecut în proprietatea numiților D.D. și D.T. prin decizia nr. 117 din 20 februarie 1992 a Primăriei Municipiului București.
Astfel că, față de situația de fapt, tribunalul a apreciat că reclamanta nu este proprietara terenului revendicat care a fost cumpărat prin acte de succesiune de la un neproprietar D.C. și a cumpărat la rândul său, tot de la un neproprietar D.N., iar acesta nu avea cum să moștenească de la autorul său D.D., dreptul de proprietate asupra terenului în condițiile în care, terenul fusese vândut în anul 1945 către B.R. SA.
împotriva sentinței a declarat apel reclamanta Ț.R. susținând că, instanța a lipsit nejustificat de eficiență juridică un contract de vânzare-cumpărare încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, cu privire la care pârâta nu a solicitat constatarea nulității, că pârâta nu a prezentat nici un document care să ateste că are în administrare terenul și în proprietate construcția edificată pe teren și că tribunalul avea suficiente elemente care să conducă la concluzia că la momentul cumpărării reclamanta a depus suficiente diligențe pentru a se convinge că dobândește terenul de la un proprietar.
Prin decizia civilă nr. 191 din 10 mai 2002, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Ț.R. în contradictoriu cu pârâta RA A.P.P.S. împotriva sentinței civile nr. 722 din 12 octombrie 2001 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut ca s-a făcut dovada de pârâtă că are în administrare terenul în suprafață de 23621 mp fostul ștrand Floreasca imobil din domeniul public al statului și terenul de 11793 mp (sere cu terenul aferent din str. Ț. imobil din domeniul privat al statului. Instanța a mai reținut că terenurile menționate în H.G. nr. 854/2000 în suprafață totală de 35.414 mp includ parțial sau integral și imobilul revendicat, iar reclamanta nu a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului întrucât antecesorii săi nu au avut în patrimoniu dreptul de proprietate vândut de D.N. cumpărătoarei B.R. SA.
în contra acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând că instanțele au lipsit de eficiență juridică contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, că au neglijat instituția cumpărătorului de bună credință, că pârâta nu a solicitat constatarea nulității actului respectiv și nu au luat în considerare expertiza de specialitate care a concluzionat că pârâta nu a prezentat nici un document care să-i ateste dreptul de proprietate sau de administrare.
Recursul este fondat.
în cadrul acțiunii în revendicare asupra terenului de 15000 mp situat în București, instanțele au stabilit că reclamanta nu a făcut dovada calității de proprietar al imobilului revendicat apreciindu-se că aceasta a cumpărat un teren prin acte de succesiune de la un neproprietar.
Ca o cerință esențială în dezbaterea fondului litigiului dedus judecății, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize pentru identificarea și individualizarea imobilului revendicat.
Din raportul de expertiză efectuat de expertul judiciar topo G.V., care a executat o serie de măsurători la fața locului, au rezultat anumite diferențe între amplasamentele de terenuri din actele existente la dosar și imobilul revendicat, în sensul că, terenul în suprafață de 15000 mp revendicat de recurenta-reclamantă situat în București, str. Ț. nr. 1 nu este același cu terenul situat în str. Ț. nr. 2 în suprafață de 11.973 mp atribuit spre administrare RA A.P.P.S. în baza H.G. nr. 854/2000 Anexa nr. 4 pct. 362.
în speță, recursul a fost admis, a fost casată decizia recurată și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5891/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6009/2004. Civil → |
|---|
