ICCJ. Decizia nr. 5950/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 8 ianuarie 2002 pe rolul Tribunalului București, reclamanta SC A.R.A. SA a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul General al Municipiului București, Administrația Fondului Imobiliar și Primăria Municipiului București, solicitând conform art. 480 C. civ. și Legii nr. 10/2001, obligarea acestora la restituirea în natură a suprafeței de 347,42 mp, respectiv apartamentele numerotate de la 1 la 9 în imobilul situat în București, despre care a afirmat că sunt proprietatea sa, dobândit prin cumpărare în anul 1926, dar trecute abuziv în proprietatea Statului, prin aplicarea Legii nr. 119/1948.
S-a depus în copie contractul de vânzare-cumpărare și notificarea adresată la 19 octombrie 2001 către Primăria municipiului București.
Prin sentința civilă nr. 235 din 19 februarie 2002, Tribunalul București, secția a III-a civilă, admițând excepția invocată de pârâți, a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
în motivarea soluției adoptate, instanța de fond a reținut că titlul exhibat de reclamantă a aparținut unei alte persoane juridice, desființată.
Pe de altă parte, imobilul ce fusese cumpărat era situat la nr. 11, iar nu la nr. 7, ca cel pretins prin acțiune.
în concluzie, văzând că reclamanta nu a făcut dovada, conform cerințelor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, că este continuatoarea persoanei juridice, fostă proprietară înainte de naționalizare, acțiunea a fost respinsă.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 80 din 13 februarie 2003 a admis apelul reclamantei, a anulat sentința și evocând fondul a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.
S-a considerat că reclamanta este continuatoarea societății A.R., desființată în 1948, întrucât prin H.G. nr. 1279/1990 ADAS s-a transformat în mai multe societăți comerciale, printre care și societatea reclamantă, care a preluat activele aferente asigurărilor, pe care le-a inclus în capitalul social.
împotriva acestei decizii au declarat recurs Consiliul general al municipiului București prin primarul general, Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Fondului Imobiliar, care au susținut nelegalitatea hotărârii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în esență, s-a susținut că acțiunea a fost ambiguu formulată; dacă era revendicare de drept comun, ar fi trebuit timbrată la valoare și era inadmisibilă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001; dacă era formulată potrivit acestei ultime legi, era prematură, în lipsa unui răspuns la notificare; în fine, că reclamanta nu are calitate procesual activă, nefiind probat că antecesoarea sa, Administrația Asigurărilor de Stat (ADAS), era succesoarea Societății Anonime Române Asigurarea Românească.
Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare în combaterea recursurilor.
Recursurile sunt fondate.
Deși acțiunea a fost, într-adevăr, ambiguu formulată, instanțele, dând dovadă de rol activ, au dat înțelesul care putea produce efecte, și anume acela că este o plângere bazată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Decizia recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile, în speță de art. 3.
Potrivit acestui text, sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii, constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent: (...) lit. c): persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat (...) după data de 6 martie 1945; îndreptățirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiționată de continuarea activității de persoană juridică până la intrarea în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar acestea să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă, (...).
Astfel cum rezultă din acest text de lege, legiuitorul a avut în vedere două ipoteze în care persoanele juridice pot emite pretenții de restituire în natură sau prin echivalent a bunurilor preluate de stat: fie continuarea activității persoanei juridice respective de la data deposedării până la data intrării în vigoare a legii; fie ipoteza reluării activității, în condițiile legii, după 22 decembrie 1989, în cazul persoanelor juridice a căror activitate a fost întreruptă sau interzisă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
în speță, cum bine a reținut și instanța de fond, pe baza probelor administrate, nici una dintre aceste ipoteze nu se regăsește în ceea ce o privește pe reclamantă.
Aceasta este o societate comercială a cărei antecesoare a fost o întreprindere socialistă de stat - ADAS, înființată de stat după preluarea prin naționalizare a bunurilor ce au aparținut fostelor întreprinderi capitaliste din diferite domenii de activitate, inclusiv din cel al asigurărilor.
Cu ocazia naționalizării, personalitatea juridică a societăților comerciale anonime a încetat. Prin urmare, nu se poate vorbi de o "continuare a activității", deoarece nu există o unică persoană juridică.
Pentru cea de-a doua ipoteză, aplicabilă în practică mai ales persoanelor juridice cu scop nepatrimonial, calitatea de persoană îndreptățită la restituire în sensul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 este condiționată de existența unei hotărâri judecătorești anterioare care să fi constatat calitatea de continuatoare a persoanei juridice desființate sau interzise.
în speță, pe de o parte, nu este îndeplinită această condiție, iar pe de altă parte, în litigiul de față ansamblul probelor administrate conduc la o altă concluzie decât cea la care a ajuns instanța de apel.
Pentru considerentele anterior expuse, recursurile au fost admise.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5947/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5951/2004. Civil → |
|---|
