ICCJ. Decizia nr. 6051/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2206 din 12 martie 2002, contestatorul P.G. a solicitat anularea deciziei nr. 4 din 24 ianuarie 2002 emisă de intimata SC A.C. 2000 SA Pitești prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului situat în Pitești județul Argeș.
în motivarea acțiunii a arătat că a notificat intimatei conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001 că este moștenitorul defuncților T.C. și T.A. și că i-a fost respinsă cererea fără o motivare legală.
S-au administrat probe cu înscrisuri și a fost efectuat un raport de expertiză tehnică de specialitate.
Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr. 268 din 19 decembrie 2002 a admis contestația, a anulat decizia nr. 4 din 24 ianuarie 2002 emisă de intimată și a dispus restituirea în natură a imobilului casă și teren aferent, în suprafață de 820,36 mp situat în Pitești, identificat prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul G.M., obligând pârâta la 8.800.000 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Tribunalul a reținut că s-a făcut dovada că imobilul a cărui restituire s-a solicitat, a fost proprietatea numitei T.V. transmis prin moștenire numitei T.A., care l-a vândut sau l-a transmis prin testament contestatorului, imobil preluat de stat în anul 1951 și identificat prin expertiza tehnică efectuată în cauză, care a identificat și terenul aferent în suprafață de 1007,37 mp.
în consecință, s-a constatat că sunt îndeplinite cerințele art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 pentru a se dispune anularea deciziei și restituirea imobilului casă plus terenul aferent.
împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, intimata SC A.C. 2000 SA Pitești criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia nr. 43/A din 2 aprilie 2003 admite apelul pârâtei SC A.C. 2000 SA Pitești, schimbă sentința și pe fond admite în parte contestația în sensul că anulează decizia nr. 4 din 23 ianuarie 2002 și obligă intimata să se pronunțe asupra cererii de restituire formulată de contestatorul P.G., prin decizie motivată, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, iar în situația respingerii cererii să facă ofertă de restituire prin echivalent, contestatorului potrivit art. 24 din aceeași lege.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reținut că potrivit testamentului în calitate de succesor a lui T.A., reclamantul avea dreptul la restituirea în natură. Pârâta SC A.C. 2000 SA Pitești trebuie să emită o decizie motivată, aceasta folosind impropriu "respinge notificarea". Trimiterea la procesul verbal încheiat, nu echivalează cu o motivare și procedura la Legea nr. 10/2001 nu a fost îndeplinită.
împotriva deciziei menționate au declarat recurs reclamantul P.G. și pârâta SC A.C. 2000 SA Pitești.
în motivarea recursului declarat de reclamant se susține că pârâta deținătoare a refuzat restituirea imobilului și a comunicat petiționarului P.G. decizia nr. 4 din 23 ianuarie 2002.
Din referatul 3 din 23 ianuarie 2002 rezultă că pârâta neagă dreptul de proprietate al reclamantului (nu este unul și același imobil cu cel al autorilor), astfel că trimiterea pentru o nouă decizie apare inutilă.
în motivarea recursului declarat de pârâtă se susține că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate. Imobilul nu a fost preluat abuziv. A fost preluat de pârâtă cu bună credință.
Imobilul în litigiu a fost preluat de la autoarele T.V. și A. pentru datorii către stat. Reclamantul nu face dovada calității de moștenitor, imobilul apare naționalizat potrivit Decretului nr. 92/1950 pe numele proprietarului C.M., ceea ce dovedește că autoarea reclamantului decăzuse din dreptul de proprietate asupra imobilului ce a fost naționalizat pe numele unui alt proprietar.
Instanța de apel a ignorat mijloacele de apărare și dovezile administrate în dosarul cauzei, nepronunțându-se asupra acestora, deși erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recursurile sunt fondate.
Din analiza actelor dosarului și a motivelor de recurs se constată că sunt motive care să conducă la casarea hotărârii pronunțate.
Soluția este criticabilă în sensul că instanța nu s-a preocupat să răspundă la motivele de apel.
Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției de ordine publică invocată la termenul de judecată din 2 aprilie 2003, respectiv lipsa calității procesuale active a reclamantului, astfel că incidentul nu a fost pus în dezbaterea părților.
Se reține, în speță, ca o situație imputabilă pârâtei că, nu s-a finalizat procedura administrativă prevăzută de lege, iar soluționarea cauzei de către instanță este sub acest aspect, nelegală, decizia nr. 4 din 23 ianuarie 2002 emisă de pârâtă este nemotivată.
De asemenea, instanța de apel nu a verificat apărările pârâtei privind calitatea de proprietar și de moștenitor al reclamantului și dacă bunul a fost preluat ori nu, abuziv pentru a se emite o decizie de restituire în natură sau de despăgubiri.
în consecință, recursurile au fost admise, cu consecința casării deciziei pronunțate în apel și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de pârâtă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6059/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6008/2004. Civil → |
|---|
