ICCJ. Decizia nr. 6431/2004. Civil. Actiune în constatarea nulitatii absolute a contractului de vânzare cumparare, autentificat sub nr.2819 din 8 iulie 1996. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6431
Dosar nr. 426/2004
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
1. Obiectul acţiunii, înregistrate la 14 decembrie 2000, constă în nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2819 din 2 iulie 1998 încheiat între B.C., ca vânzător şi B.I., fiul ei – cumpărător, pentru o casă, curte şi garaj (teren trecute la Stat, conform Legii nr. 50/74), cu preţul de 8 milioane lei.
Motivele acţiunii, introduse de sora cumpărătorului şi fiica vânzătoarei, privesc preţul fictiv şi cauza ilicită, constând în scopul înlăturării reclamantei de la succesiunea mamei, iar temeiul de drept, art. 948 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 16774/2001 a fost admisă acţiunea, pe temeiul şi cu motivele invocate, iar, prin Decizia civilă nr. 1306/R s-a respins apelul declarat de intervenienta B.A.(soţia cumpărătorului).
În recurs, prin Decizia civilă nr. 150 din 30 ianuarie 2003, s-au modificat, în parte, cele două hotărâri şi a fost respinsă acţiunea întrucât îmbunătăţirile aduse de soţii B.I. şi A. au sporit valoarea imobilului, fac verosimil preţul achitat de 8 milioane lei şi relevă că acesta nu este un preţ neserios. S-a mai reţinut că, după decesul vânzătoarei, bunul nu a fost inclus în masa succesorală, ulterior, prin sentinţa nr. 12913 din 28 septembrie 2000, fiind atribuit intervenientei B.A., ca efect a partajului judiciar în contradictoriu cu soţul ei B.I.
Contra deciziei din recurs Procurorul General a declarat recurs în anulare, esenţiala nelegalitate şi vădita netemeinicie, cerută de art. 330 pct. 2 C. proc. civ., constând în :
- existenţa unui preţ neserios, mai mult de 64 de ori faţă de cel real,
- preţul este fictiv şi, deci, nu s-a plătit, iar
- contractul de vânzare-cumpărare are o cauză falsă, care s-a şi realizat – îndepărtarea reclamantei de la succesiunea mamei privind acest imobil.
2. Recursul în anulare este fondat.
Conform art. 948 C. civ.: „Condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii sunt: capacitatea de a contracta, consimţământul valabil al părţii care se obligă, un obiect determinat şi o cauză licită".
Dispoziţiile speciale din art. 1303 C. civ. prevăd că „Preţul vânzării trebuie să fie serios şi determinat de părţi", ceea ce presupune că el trebuie să fie real, să fie achitat şi să reprezinte valoarea adevărată a bunului vândut, la data vânzării, adică să nu fie fictiv sau derizoriu, căci atrage nulitatea contractului.
În speţă, probele amplu examinate în apel, relevă, neechivoc, inexistenţa preţului, astfel că acesta este fictiv consemnat în actul a cărui nulitate se cere, încălcându-se norma imperativă („trebuie...") din art. 1303 C. civ.
Da, actul juridic în discuţie, are o cauză ilicită, ceea ce-i atrage nulitatea absolută, nefiind îndeplinită condiţia cauzei licite prevăzută, cumulativ, în art. 948 alin. (1) pct. 4 C. civ.
Cumpărătorul, fiul vânzătoarei, se prezintă în contract ca „necăsătorit", iar, ulterior, prin partajul judiciar, soluţionat definitiv prin sentinţa civilă nr. 12913 din 28 septembrie 2000, imobilul este atribuit soţiei sale B.A.
Totuşi în calitate de comoştenitor alături de sora sa C.A., pârâtul „cumpărător" B.I., înregistrează, la 17 iulie 2000, sub nr. 13103/2000, acţiunea având ca obiect nulitatea absolută a contractului în discuţie, în care afirmă expres că „preţul de 8 milioane nu s-a achitat", că, prin acest act s-a urmărit şi realizat ca sora sa să fie „dezmoştenită" şi că, deci, „prin acel contract mama a exclus, a înlăturat de la succesiune pe sora C.A., născută B. (dosar 21821/2000).
Aceste afirmaţii neechivoce ale „cumpărătorului" se coroborează, cum s-a arătat, cu celelalte probe, astfel că, în mod evident, contractul are o cauză ilicită şi preţul este fictiv, ceea ce atrage nulitatea lui.
Drept consecinţă, se va admite recursul în anulare, Decizia instanţei de recurs va fi casată şi recursul intervenientei se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 150 din 30 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pe care o casează şi respinge recursul declarat de intervenienta B.A. împotriva deciziei civile nr. 1306/A din 4 octombrie 2002 a Tribunalului Timiş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6425/2004. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 6438/2004. Civil → |
|---|
