ICCJ. Decizia nr. 6433/2004. Civil

La data de 20 noiembrie 2002, reclamanții A.L.Z. și A.C., domiciliați în U.S.A și cu domiciliu ales la avocatul M.F. au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al municipiului Sighișoara, Comisia constituită conform Legii nr. 10/2001 solicitând obligarea acestuia să le restituie în natură imobilul înscris în C.F. 4519 Sighișoara, nr. top 1076/3,1079/1,1079/1/1, în prezent nr .top 1979/1/2,1979/2, compus din casă, curte în suprafață de 580 mp din Sighișoara, județul Mureș.

Reclamanții și-au precizat acțiunea la data de 10 februarie 2003 în sensul că solicită pe lângă restituirea în natură a imobilului în litigiu și anularea dispoziției nr. 398 din 26 septembrie 2001 emisă de Primarul municipiului Sighișoara, de care au luat cunoștință în prezentul proces cu ocazia depunerii întâmpinării de către pârât.

Față de această precizare, pârâtul a invocat excepția tardivității formulării contestației, peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, câtă vreme dispoziția a fost comunicată prin adresa nr. 8477 din 30 noiembrie 2001 mandatarei reclamanților.

Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 318 din 14 aprilie 2003 a respins ca tardiv formulată contestația precizată de reclamanți împotriva dispoziției nr. 318 din 26 noiembrie 2001 emisă de Primarul municipiului Sighișoara.

Instanța de fond a reținut din înscrisurile depuse la dosar că, prin procura specială semnată de reclamant la data de 9 mai 2001, mandatara împuternicită B.M. din Sighișoara a trimis prin executorul judecătoresc K.A. către Primăria municipiului Sighișoara somația-notificare nr. 15 din 17 mai 2001 solicitând diferența de despăgubire pentru imobilul expropriat în anul 1981; notificarea nr. 355 din 8 august 2001 privind acordarea despăgubirilor materiale pentru terenurile dezmembrate din cel preluat, reînscrise în C.F. nou 9700 Sighișoara și notificarea nr. 728 din 16 octombrie 2001 privind restituirea în natură a imobilului în litigiu, notificare prin care B.M. a fost împuternicită să-i reprezinte în fața organelor competente.

Conformându-se dispozițiilor Legii nr. 10/2001, Primarul municipiului Sighișoara a emis dispoziția nr. 398 din 26 noiembrie 2001 prin care a respins cererea de restituire în natură a imobilului la care se referea notificarea nr. 718/2001 și în baza cererilor executorului judecătoresc cu nr. 15/2001 și 355/2001 a aprobat acordarea de despăgubiri cu deducerea plății de 80.000 lei din anul 1981 pentru imobilul în cauză.

Dispoziția nr. 398 din 26 septembrie 2001 a fost comunicată mandatarei reclamanților prin adresa nr. 8477 din 30 septembrie 2001, împrejurare necontestată de părți.

întrucât contestația de față a fost introdusă la data de 20 septembrie 2002 deși comunicarea dispoziției a avut loc la 30 septembrie 2001, tribunalul a respins ca tardivă contestația adresată cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.

S-a înlăturat apărarea reclamanților în sensul că nu le este opozabilă comunicarea dispoziției către mandatara B.M. cu motivarea că, reclamantul, prin procură specială a împuternicit-o pe B.M. să-l reprezinte la întocmirea actelor pentru redobândirea proprietății iar prin notificarea nr. 728/2001, ambii reclamanți au mandatat pe aceeași B.M. să-i reprezinte în fața organelor competente ceea ce înseamnă că aceasta putea să-i reprezinte în toate fazele referitoare la soluționarea cererii, inclusiv să primească comunicările și să depună documentele necesare.

Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 114/A din 18 septembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă.

S-a reținut că, în mod judicios, tribunalul a stabilit că potrivit procurilor speciale aflate la dosar, reclamanții au mandatat-o pe B.M. să-i reprezinte la întocmirea actelor pentru redobândirea proprietății imobiliare precum și în fața organelor competente, atribuite ce includ și formularea contestației împotriva dispoziției emisă de persoana deținătoare, contestație ce s-a depus la data de 20 septembrie 2002 cu depășirea termenului prevăzut de art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001.

în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamanții au declarat recurs împotriva hotărârii instanței de apel invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții susțin în esență că instanța de apel a aplicat greșit regulile contractului de mandat ceea ce a condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale.

Astfel, se menționează că numai recurentul A.L.Z. a dat procura specială din data de 9 mai 2001 numitei B.M. pentru o singură operațiune judiciară și anume de a depune actele necesare pentru redobândirea proprietății imobiliare în litigiu.

în executarea acestui mandat, B.M. a depus notificarea prin executorul judecătoresc.

în procura specială, B.M. nu a fost mandatată să primească comunicarea dispoziției emisă de primar și nici să formuleze contestație la instanța competentă împotriva dispoziției.

Ca urmare nici până în prezent dispoziția nr. 398 din 26 noiembrie 2001 emisă de Primarul municipiului Sighișoara nu le-a fost comunicată legal la domiciliul din U.S.A., așa încât contestația introdusă la data de 20 noiembrie 2002 se încadrează în termenul legal prevăzut de art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001.

Pe fond, recurenții au solicitat anularea dispoziției contestate și să se dispună restituirea în natură a imobilului.

Recursul este fondat.

La dosarul instanței de fond se află procura specială autentificată din 9 mai 2001 prin care recurentul-reclamant A.L.Z. domiciliat în SUA o împuternicește pe numita B.M. din Sighișoara “să îl reprezinte la întocmirea actelor pentru redobândirea proprietății din Sighișoara. Altă procură specială nu mai există printre actele depuse la dosar.

înscrisul de la dosarul tribunalului, la care, de asemenea instanțele au făcut referire, este notificarea nr. 728 din 16 octombrie 2001, semnată numai de mandatara B.M., întocmită în numele recurenților-reclamanți și adresată Primăriei Sighișoara prin executorul judecătoresc.

într-adevăr, în finalul acestei notificări există fraza "împuternicim pentru aceasta pe B.M. să mă reprezinte în fața organelor competente", dar această stipulare nu are nici o valoare juridică câtă vreme notificarea nu este semnată de recurenții-reclamanți.

De fapt, notificarea semnată de B.M. este întocmită tocmai pentru îndeplinirea mandatului dat de recurentul-reclamant la data de 9 mai 2001.

Potrivit art. 1535 C. civ. mandatul "este special pentru o afacere, sau pentru oarecare anume afaceri, ori este general pentru toate afacerile mandatului".

Mandatul conceput în termeni recurați cuprinde numai actele de administrație iar când este vorba de înstrăinare, ipotecare sau de "facerea unor acte ce trec peste administrația ordinară, mandatul trebuie să fie special" (art. 1536 C. civ.).

Mandatarul nu putea face nimic "afară de limitele mandatului său" (art. 1537 C. civ.).

Din perspectiva acestor dispoziții legale, rezultă că recurentul-reclamant a dat un mandat special, la data de 9 mai 2001, prin care a împuternicit-o pe B.M. să îl reprezinte la "întocmirea actelor pentru redobândirea proprietății" imobilului în litigiu.

în executarea acestui mandat, B.M. a depus trei notificări, printre care și notificarea nr. 728 din 16 octombrie 2001 în care indică domiciliul recurenților din SUA și cere restituirea în natură a imobilului în cauză.

Din procura specială enunțată, nu rezultă că B.M. a fost abilitată să primească comunicarea dispoziției primarului și să formuleze contestație, cum greșit au reținut instanțele.

Dispoziția nr. 398 din 26 noiembrie 2001 a fost comunicată mandatarei B.M. prin adresa nr. 8477 din 30 septembrie 2001 "pentru a o comunica solicitanților" așa cum rezultă din înscrisul de la dosarul instanței de fond depus de intimata-pârâtă.

Prin urmare, intimata, în calitate de persoană juridică ce deține imobilul, trebuia să comunice recurenților dispoziția nr. 398/2001 la domiciliul acestora din SUA, numai într-o astfel de modalitate comunicarea era legală și în raport de data comunicării s-ar fi putut calcula termenul de 30 de zile precizat de art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001.

Față de cele expuse, Curtea va reține că recurenții-reclamanți au depus în termenul legal contestația din 20 septembrie 2002 împotriva dispoziției nr. 398/2001 emisă de Primarul municipiului Sighișoara, dispoziție ce nu le-a fost comunicată la domiciliu.

Așa fiind, hotărârea instanței de apel prin care a fost confirmată soluția tribunalului prin care s-a respins contestația reclamanților ca tardiv formulată este nelegală în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

întrucât instanța de apel nu a cercetat fondul pricinii, în baza art. 312 alin. (2) și (5) și art. 313 C. proc. civ., recursul reclamanților a fost admis, a fost casată decizia atacată și s-a trimis cauza instanței de apel pentru rejudecarea apelului.

Pentru evocarea fondului, instanța de apel va proceda conform art. 297 C. proc. civ. întrucât instanța de fond a judecat procesul pe excepție.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6433/2004. Civil