ICCJ. Decizia nr. 7098/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 5448 din 18 martie 1999 reclamanții L.A., L.N., L.O., L.V. și T.A. au chemat în judecată pe pârâții R.S.C., P.P. și E.I.R. și au solicitat: să fie obligată pârâta R.S.C. să le lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 390 mp situat în Constanța; să se constate nulitatea absolută a actului de schimb nr. 4576 din 23 mai 1973 pentru frauda la lege precum și nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 3157 din 14 iulie 1998 încheiat între pârâții-vânzători P.P. și E.I.R. pe de o parte și pârâta cumpărătoare R.S.C. cu privire la suprafața de 300 mp teren.
în motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt moștenitorii legali ai defunctului L.N. fostul proprietar al terenului în litigiu preluat de Statul Român fără titlu legal.
Au precizat reclamanții că terenul a fost transmis pârâților P.P. și E.I.R. precum și că aceștia l-au înstrăinat pârâtei R.S.C. prin actul autentic din 14 iulie 1997.
Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 6587 din 22 aprilie 1999, în temeiul art. 2 lit. b) C. proc. civ., a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.
Prin cererea din 13 octombrie 1999 reclamanții și-au completat acțiunea în sensul că au chemat în judecată, în calitate de pârâți, Consiliul local Constanța și Municipiul Constanța prin Primar.
La data de 28 martie 2000 în cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu I.M., R.V., Ș.E., I.R., R.M.A., B.D.M., V.M.D., M.S.A.M., G.D.M., S.E., T.D.R., G.I., G.T. și C.N.
în motivarea cererii, intervenienții au arătat că, în calitate de succesori ai defunctului S.D. sunt coproprietari alături de reclamanți, ai terenului în litigiu.
Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința nr. 613 din 12 septembrie 2000 a respins acțiunea principală și cererea de intervenție în interes propriu.
S-a reținut că terenul în suprafață de 300 mp, situat în Constanța, a făcut parte din suprafața totală de 14711 mp proprietatea lui A.S., dobândită prin actul de vânzare cumpărare din 8 august 1912. Prin Decretul nr. 102 din 20 aprilie 1950 terenul în litigiu a trecut în patrimoniul Statului Român prin expropriere.
La data de 23 mai 1973, prin contractul nr. 4576, fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Constanța a transmis dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu către H.D., autorul pârâților P.P. și E.I.R., în schimbul terenului situat în Constanța, expropriat din patrimoniul acestuia prin Decretul nr. 587/1967.
Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia civilă nr. 5 din 22 ianuarie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții L.A., L.N., L.O., L.V., T.A. și intervenienții I.M., R.V., Ș.E., I.R., R.M.A., B.D.M., V.D., F.S.A.M., G.D., S.E., T.D.R., G.I., G.T. și C.N. împotriva sentinței civile nr. 613 din 12 septembrie 2000 a Tribunalului Constanța.
S-a reținut că reclamanții nu au făcut dovada că actul de schimb și contractul de vânzare cumpărare au fost încheiate cu încălcarea unor norme legale imperative, faptă care să atragă constatarea nulității absolute a acestor acte juridice.
împotriva deciziei civile nr. 5 din 22 ianuarie 2003 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, au declarat recurs reclamanții L.A., L.N., L.O., L.V., T.A. și intervenienții I.M., R.V., Ș.E., I.R., R.M.A., B.D.M., V.N.D., M.S.A.M., G.D.M., S.E., T.D.R., G.I., G.T. și C.N., au solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au susținut în esență că: 1. instanțele trebuia nu să soluționeze "acțiunea în revendicare imobiliară" prin compararea titlurilor invocate de părți și să dea eficiență principiului " nemo plus juris ad allium transferre poesst quam ipse habet" ; 2. imobilul în litigiu nu a fost preluat de Statul Român cu titlu valabil întrucât scopul exproprierii nu a fost cel de utilitate publică și nu a fost acordată o justă și prealabilă despăgubire.
Recursul este nefondat.
La data de 8 august 1912 A.S. a cumpărat de la G.C. o suprafață de 14711 mp teren neconstruit și o suprafață de 2891 mp teren cu construcțiile aflate pe acesta. Prin deciziunea civilă nr. 68 din 16 aprilie 1937 a Curții de Apel Constanța a fost declarată deschisă succesiunea defunctului căpitan A.N.S., a fost ordonată ieșirea din indiviziune asupra bunurilor situate în orașul Constanța "Parcul Băile Tataia" și anume: au fost atribuite 249,6/360 părți N.L.; câte 9/360 părți M.G.A., A.C, P.B., V.S., I.S., D.D.S., N.D.S. și I.D.S.; câte 8/360 părți E.G., C.S., S.F. și 14,4/360 părți E.I.S.
La data de 1 octombrie 1937 în registrele de transcripțiuni figura înscris A.S. cu suprafața de 14711 mp.
în cauză nu s-au administrat probe din care să rezulte dacă succesorii lui A.S. și-au împărțit ulterior în natură bunurile imobile succesorale și nici în ce măsură se mai aflau în patrimoniul acestora în anul 1950 când terenul în litigiu a fost preluat de Statul Român.
Reclamanții și intervenienții în interes propriu susțin prin recurs că acțiunea pe care au formulat-o are caracterul unei acțiuni în revendicare, de drept comun întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ.
Acțiunea în revendicare imobiliară poate fi promovată de către proprietarul exclusiv sau de către toți coproprietarii, neposesori împotriva posesorului neproprietar, și nu poate avea ca obiect decât un bun individual determinat.
Reclamanții și intervenienții nu au făcut dovada prin certificate de moștenitor sau certificate de calitate de moștenitor că sunt succesorii celor care au dobândit cote părți din succesiunea lui A.S. potrivit hotărârii judecătorești menționate anterior.
Față de considerentele menționate, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7091/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7047/2004. Civil → |
|---|
