ICCJ. Decizia nr. 7139/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea civilă înregistrată la nr. 4255 din 4 noiembrie 1998, pe rolul Tribunalului București, reclamanta B.M.M.L. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București solicitând instanței ca prin hotărârea judecătorească să se dispună obligarea pârâtului să îi lase liber în deplină proprietate și liniștită posesie mai multe apartamente și garsoniere situate în București, str. Ș.F. nr. 2, sector 1 (fost G.A. nr. 2 - 4) colț cu Cal. G.
în motivarea acțiunii, E.D.I.(tatăl soțului reclamantei E.I.E.) a cumpărat imobilul conform actului nr. 21001 din 12 iulie 1929. Construcțiile au fost demolate în baza autorizației nr. 31/6 din 22 mai 1935 și E.D.I. a ridicat cu asociații lui un imobil compus din parter și 7 etaje. Lui E.D.I. i-a revenit din imobil apartamente și garsoniere la etajele 2 și 4.
La 7 mai 1945, E.D.I. i-a donat fiului său E.I.E. încăperile de la etajul 4 și două apartamente de la etajul 2 (actul nr. 4654/1943) E.I.E. a fost inginer șef, a decedat la 22 iunie 1982, iar soția lui G. a decedat la 8 august 1985. Imobilul a fost naționalizat conform Decretului nr. 92/1950.
Reclamanta a acceptat succesiunea acestora conform certificatului de moștenitor nr. 150 din 5 iunie 1996.
Prin sentința civilă nr. 1607 din 29 octombrie 1999, Tribunalul București, secția a IV - a civilă, admite acțiunea reclamantei, obligă pârâtul Consiliul General al Municipiului București să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentele 5 A și 6 B și boxa de la etajul 2 și apartamentele 13 A și 14 B și garsonierele 15 C și 16 D de la etajul 4 situate în București, str. M.V. nr. 2 - 4 (fostă G.A. nr. 2 - 4, fostă Ș.F. nr. 2 - 4).
S-a reținut că imobilul din litigiu, proprietatea autorului reclamantei, defunctul E.I., a fost naționalizat prin decretul nr. 92/1950, măsură abuzivă deoarece proprietarul făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la naționalizare, încălcându-se atât dispozițiile Constituției din anul 1948, cât și declarația Universală a Drepturilor Omului.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel Primăria Municipiului București.
Prin decizia nr. 328 A din 1 iunie 2000, Curtea de Apel București, secția a III - a civilă, a admis apelul Primăriei Municipiului București, în contradictoriu cu reclamanta B.M.M.L., schimbă sentința în tot. Respinge acțiunea pentru lipsa calității procesuale pasive a Consiliului General al Municipiului București.
în apel au făcut cerere de intervenție accesorie chiriașii S.M. și S.R., V.G. proprietara apartamentului 5, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 887/1997 încheiat în baza Legii nr. 112/95.
în contra acestei decizii a declarat recurs reclamanta B.M.M.L. și pe care o critică pentru nelegalitate, susținând că în cauză, are calitate procesuală pasivă Consiliul General al Municipiului București, iar Primăria Municipiului București nu avea îndrituirea legală de a declara apel.
Prin decizia civilă nr. 3833 din 21 septembrie 2001 Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, a admis recursul declarat de reclamanții B.M.M.L., și continuat de B.O. și B.R.C.E. A fost casată decizia din apel cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță pentru a judeca pe fond apelul.
în fond după casare, prin decizia nr. 377 din 4 octombrie 2002, Curtea de Apel București, secția a III - a civilă, a respins ca nefondat apelul pârâtului Municipiul București și cele două cereri de intervenție formulate de V.G. și S.M. și S.R. în contradictoriu cu B.M.M.L. decedată la 21 ianuarie 2001, procesul fiind continuat de moștenitorii acesteia B.O. și B.R.C.E.
Prin încheierea din 3 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III - a civilă, a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanți prin care arătau că dispozitivul deciziei nu arată împotriva cărei sentințe s-a declarat apel.
1. Pârâtul Municipiul București prin Primarul General a declarat recurs, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că acțiunea a fost promovată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă. Nu s-a făcut dovada identității depline între persoana care a promovat acțiunea și persoana titulară a dreptului pretins, fiind dovedit faptul că B.M.M.L. nu este fiica lui G.E. (soția defunctului E.I.), soție care nu a renunțat expres la succesiune. în lipsa unui testament din partea soției supraviețuitoare și în lipsa altor moștenitori acceptanți, moștenirea devenea vacantă și prin efectul legii trecea în proprietatea statului.
Primăria Municipiului București, la momentul promovării acțiunii, nu mai avea calitatea de proprietar și nici pe aceea de posesor al apartamentelor și se impunea admiterea excepției invocate și respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Apartamentele au fost înstrăinate potrivit Legii nr. 112/1995. Autorul reclamantei nu era exceptat, apartamentele fiind folosite în scop de exploatare.
2. Intervenienta V.G. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 377/2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
Prin recurs, a susținut, în esență, că acțiunea a fost promovată de o persoană care nu avea calitate procesuală activă, imobilul a intrat în proprietatea statului cu titlu, autorul reclamantei nu putea fi exceptat, numărul apartamentelor depășea nevoile de locuit ale familiei acestuia.
Apartamentul său a mai fost revendicat și de alte persoane conform Legii 10/2001. Consideră că moștenitorii să beneficieze de acordare de despăgubiri conform Legii nr. 10/2001.
3. Intervenienții S.M. și S.R. în motivele de recurs formulate, în esență, reiterează și ei excepția lipsei calității procesuale active privind pe reclamantă și instanța nu s-a pronunțat pe admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție.
Recursurile sunt fondate.
Potrivit Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia prevede că în procesele în care se pune în discuție dreptul de proprietate asupra bunurilor ce face parte din domeniul public sau privat al statului aflate în administrarea Consiliului General al Municipiului București, acest organ al administrației publice locale și respectiv Municipiul București reprezentat prin Primarul General au calitate procesuală pasivă.
Cu referire la litigiul dedus judecății, soluția instanței de apel, care a considerat că în cauză Consiliul General al Municipiului București nu are calitate procesuală pasivă, este greșită. Apelul declarat de Municipiul București prin Primarul general trebuia examinat pe fond prin analiza criticilor ce vizează nelegalitatea și netemeinicia sentinței care a admis acțiunea în revendicare.
Nepronunțarea pe motivele de apel ale pârâtului, precum și nepronunțarea pe motivele cererilor de intervenție admise în principiu, ca și problema calității procesuale în funcție de actele aflate la dosar și criticile formulate, sunt motive care au condus la admiterea recursurilor declarate de pârât și de intervenienți, la casarea hotărârii pronunțată în apel și la trimiterea cauzei la instanța de apel pentru rejudecarea apelului și cererilor de intervenție, urmând ca susținerile reclamanților efectuate în recurs să fie analizate, sub formă de apărări, cu ocazia rejudecării.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7140/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7100/2004. Civil → |
|---|
