ICCJ. Decizia nr. 7100/2004. Civil
| Comentarii |
|
B.R., B.A., B.M., B.G. și B.A.C. au contestat în temeiul Legii nr. 10/2001, răspunsul transmis cu adresa nr. 276 din 31 mai 2002 de către unitatea deținătoare SC S. SA Constanța urmare notificării reclamanților nr. 372 din 5 iunie 2001, solicitând obligarea pârâtei SC S. SA Constanța la restituirea în natură a imobilului cu destinație de moară, situat în comuna Săliștea, județul Constanța împreună cu instalațiile care au fost preluate în mod nelegal la 17 iunie 1948, bunuri ce au aparținut autorului B.Z. a cărui succesor a fost fiul său B.G.
în subsidiar, reclamanții au cerut obligarea pârâtei la plata de despăgubiri reprezentând valoarea de circulație atât a clădirii cât și a instalației aferente.
Reclamanții au susținut că moara în litigiu a fost edificată în 1908 de autorul B.Z. și a fost preluată de stat de la succesorii acestuia în mod abuziv, în baza Legii nr. 119/1948 pentru naționalizare, deoarece actul normativ invocat viza întreprinderi de tip industrial, iar autorul B.Z. a deținut o moară țărănească care nu îndeplinea condițiile legii având un singur valț și o capacitate de măciniș sub cea prevăzută în actul normativ indicat.
în cauză au intervenit în interes propriu S.E., B.F., B.C., B.L.N., C.D., B.M., B.L., G.I., Ș.M. și B.E. motivat de faptul că, la rândul lor, au calitatea de succesori ai autorului inițial B.Z. și au notificat unitatea deținătoare în acest sens.
Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința nr. 1359 din 13 decembrie 2002 a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC S. SA Constanța.
Aceeași instanță, a admis acțiunea reclamanților cât și cererile de intervenție în interes propriu și a anulat dispoziția nr. 276 din 31 mai 2002, emisă de SC S. SA Constanța și a obligat pârâta să restituie reclamanților și intervenienților imobilul cu destinație de moară situat în comuna Săliștea, județul Constanța și terenul aferent de 5.000 mp.
Instanța a reținut că moara în discuție a fost preluată de stat fără un titlu valabil și era deținută de pârâtă, motiv pentru care nu erau incidente dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 care reglementează situația imobilelor intrate în proprietatea statului cu titlu valabil, și prin urmare pârâta avea calitate procesuală pasivă și urma să restituie bunul solicitat în natură.
Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia nr. 40/c din 24 aprilie 2003 a admis apelul promovat de pârâta SC S. SA Constanța împotriva sentinței civile nr. 1359 din 13 decembrie 2002 a Tribunalului Constanța, pe care a schimbat-o în tot în sensul că admițând excepția formulată de pârâtă a respins acțiunea ca prematur introdusă.
în motivarea soluției instanța de apel a stabilit că adresa nr. 276 din 31 mai 2002 emisă de pârâtă nu avea caracterul unei decizii motivate și nu putea fi calificată drept un refuz de restituire a imobilului în litigiu cât timp în cuprinsul ei pârâta solicita reclamanților să depună titlurile de proprietate pentru a putea răspunde notificării. Din această perspectivă acțiunea reclamanților era prematură întrucât procedura administrată nu fusese epuizată.
în contra menționatei decizii au declarat recurs reclamanții și intervenienții invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. și susținând în esență că adresa nr. 276 din 31 mai 2002 emisă de SC S. SA Constanța exprima refuzul unității deținătoare de a soluționa notificarea ce-i fusese adresată motivat de faptul că era o societate cu capital privat și prin urmare notificarea ar fi trebuit adresată la A.P.A.P.S. conform art. 20 din Legea nr. 10/2001. Astfel fiind, răspunsul primit de la pârâtă finaliza procedura administrativă obligatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001 chiar dacă nu a fost intitulat decizie sau dispoziție și ca atare putea fi atacat în justiție conform art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Pe de altă parte, recurenții au apreciat că excepția prematurității acțiunii are un caracter relativ și prin urmare putea fi invocată numai de către pârâta SC S. SA Constanța și numai în fața instanței de fond.
De asemenea, s-a susținut că în situația în care o notificare este respinsă pentru diferite considerente între care ar putea fi și acelea că persoana îndreptățită nu a făcut dovada dreptului de proprietate sau nu a depus certificatul de calitate de moștenitor, măsura respectivă putea fi atacată în justiție conform art. 24 din Legea nr. 10/2001. De altfel, recurenții au mai învederat că atât A.P.A.P.S. - ul cât și pârâta SC S. SA Constanța la care s-au adresat cu notificare, au susținut că nu erau competente să soluționeze cererea lor și în această ipoteză singura alternativă era acțiunea în justiție.
Recursul este fondat.
Din dosar a rezultat că B.R., B.A., B.M., B.G. și B.A.C. au notificat la 5 iunie 2001 SC S. SA Constanța solicitând restituirea în natură a morii țărănești și a terenului aferent în suprafața de 5.000 mp situate în comuna Săliștea, județul Constanța, proprietatea lui B.G., autorul solicitanților, de la care a fost preluat de stat în anul 1948 prin naționalizare, fără ca statul să fi dobândit un titlu valid de proprietate.
De asemenea, pentru construcțiile anexe morii, ulterior demolate, petenții au cerut măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
în subsidiar, persoanele îndreptățite au optat pentru restituirea prin echivalent sub forma unor despăgubiri bănești.
Solicitanții au anexat notificării între alte acte, procesul-verbal nr. 628 din 17 iunie 1948 emis în baza Legii nr. 119/1948 de naționalizare prin care moara în dispută a fost preluată de stat de la proprietarul G.Z.B. și actele de stare civilă vizând pe autori și pe reclamanți. La rândul lor, intervenienții au formulat notificări și au anexat documentația justificativă.
Cu adresa nr. 786 din 20 noiembrie 2001 SC S. SA Constanța a comunicat intervenientului B.F. că notificarea ce i-a adresat-o intră în competența de soluționare a A.P.A.P.S., sucursala regională sud-est Constanța, unde se afla înregistrată toată documentația trimisă de intervenient cu adresa nr. SE/2996/1506/2001 și că refuzul menționatei instituții de a i-o rezolva conform art. 27,art. 28 și art. 29 din Legea nr. 10/2001 îi dădeau dreptul să procedeze conform prevederilor Legii nr. 10/2001.
La rândul său, A.P.A.P.S., sucursala regională sud-est Constanța, cu adresa nr. SE/138 din 16 ianuarie 2002 a comunicat reclamanților, în calitate de persoane îndreptățite, că în raport de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 10/2001 competența de soluționare a cererii de restituire a imobilului în dispută aparținea exclusiv unității deținătoare SC S. SA Constanța; că dispozițiile derogatorii ale art. 27 și art. 28 din Legea nr. 10/2001 de care această unitate se prevala, se aplică numai societăților privatizate sau în curs de privatizare, și SC S. SA Constanța nu era privatizată, statul deținând un procent considerabil din capitalul social al societății și prin urmare nu erau incidente prevederile legale invocate.
A mai precizat că acest conflict negativ de competență ivit între SC S. SA Constanța și A.P.A.P.S. nu putea afecta interesele petenților și prin urmare aceștia erau îndreptățiți a se adresa pe cale judecătorească pentru a-și valorifica dreptul pretins.
în acest context și urmare unei noi corespondențe purtate cu pârâta, SC S. SA Constanța cu adresa nr. 276 din 31 mai 2002 a comunicat reclamantului B.R. că interpretarea de către A.P.A.P.S. a art. 20 din Legea nr. 10/2001 transmisă lui prin adresa SE/138 din 16 ianuarie 2002 era eronată, statul deținând doar un procent de 40% din totalul capitalului social al societății motiv pentru care SC S. SA Constanța nu era obligată la restituire sau la emiterea unei decizii sau dispoziții motivate, deoarece contravaloarea acțiunilor deținute de A.P.A.P.S. nu era mai mare și nici egală în raport de pretențiile prin echivalent a petenților. Totodată li s-a reproșat notificatorilor că nu au depus certificatele de calitate de moștenitor.
Din cele expuse rezulta cu evidență că pârâta SC S. SA Constanța s-a pronunțat în sensul că refuză emiterea unei decizii sau dispoziții privind imobilul solicitat pentru că, de fapt, nu avea calitatea de unitate deținătoare în sensul art. 20 al Legii nr. 10/2001.
Din această perspectivă, în speță, procedura administrativă impusă de art. 21 - 23 din Legea nr. 10/2001 a fost parcursă și s-a finalizat prin refuzul SC S. SA Constanța de a emite vreo dispoziție sau decizie motivată, justificat de faptul că nu ar avea calitatea de unitate deținătoare și în subsidiar pentru că nu au fost depuse certificatele de calitate de moștenitor.
Or, într-o atare ipoteză, persoanele care au făcut notificarea au dreptul în acord cu dispozițiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 să atace în justiție o atare măsură, chiar dacă aceasta nu a îmbrăcat forma unei decizii sau dispoziții motivate, poziția unității deținătoare fiind expres formulată prin adresa nr. 276 din 31 mai 2002.
Astfel fiind, recursul reclamanților a fost admis, a fost casată decizia atacată și a fost trimisă cauza instanței de apel pentru rejudecare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7139/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7091/2004. Civil → |
|---|
