ICCJ. Decizia nr. 7231/2004. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7231
Dosar nr. 8542/2004
Şedinţa publică din 17 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 12 septembrie 2002, S.F. a chemat în judecată Primăria Municipiului Urziceni, pentru ca instanţa să o oblige pe aceasta să-i restituie în natură suprafaţa de 433,75 mp teren, situat în Municipiul Urziceni iar pentru diferenţa de teren de 106,175 mp care nu poate fi restituită în natură şi a construcţiilor demolate, aflate pe teren, să o oblige la acordarea măsurilor reparatorii. La rândul său petiţionara s-a obligat să restituie contravaloarea despăgubirilor primite pentru exproprierea imobilului, actualizate cu indicele de inflaţie.
S-a arătat în cuprinsul acţiunii, că reclamanta a deţinut în proprietate imobilul, teren în suprafaţă de 540,50 mp şi construcţia, expropriate prin Decretul 298/1987, în vederea construirii ansamblului CCA, 100 apartamente, măsură care însă nu a fost finalizată. După notificarea efectuată în temeiul Legii nr. 10/2001, de către reclamantă, prin care aceasta solicita restituirea în natură a imobilului, la data de 6 ianuarie 2003 primăria a emis dispoziţia nr. 1 de respingere a cererii, motivat de faptul că terenul aparţine domeniului public al municipiului Urziceni, fiind loc de parcare şi parţial loc de joacă pentru copiii, conform hotărârii consiliului local din 25 aprilie 2002.
La data de 13 martie 2003, reclamanta a formulat o acţiune în justiţie, prin care a solicitat anularea dispoziţiei nr. 1 din 6 ianuarie 2003 prin care i se respinsese cererea adresată comisiei, cu toate că în procesul verbal din 6 februarie 2002 se consemnase posibilitatea retrocedării în natură a terenului, pe baza situaţiei de fapt existentă la un moment dat.
Această cerere a format obiectul dosarului 381/2003 care prin încheierea din 17 aprilie 2003, a fost conexat la dosarul 2037/2002 unde fusese înregistrată prima cerere prin care S.F. solicita instanţei restituirea în natură a terenului de 434 mp şi măsuri reparatorii pentru terenul de 106 mp inclusiv pentru construcţia aflată pe teren (de la aceeaşi adresă ca şi imobilul din dosarul 381/2003) motivat de faptul că Primăria nu dăduse curs notificării înlăuntrul termenului de 60 zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa 217/F/din 19 iunie 2003, Tribunalul Ialomiţa a admis în parte contestaţia formulată de S.F., dispunând anularea totală a dispoziţiei nr. 1 din 6 ianuarie 2003 emisă de Primăria Municipiului Urziceni şi restituirea în natură a suprafeţei de 434 mp teren din intravilanul municipiului Urziceni. Instanţa a constatat că petiţionara este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent, sub formă de titluri de valoare nominativă emise de Ministerul Finanţelor numai pentru suprafaţa de 106 mp teren nu şi pentru construcţiile demolate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin Decretul 298/1987 reclamanta a fost expropriată de imobilul său, teren în suprafaţă de 540 mp şi construcţie, situat în Urziceni, în vederea construirii unui ansamblu de locuinţe, fiind despăgubită cu suma de 40.692 lei.
Prin dispoziţia nr. 1 din 6 ianuarie 2003 primarul municipiului Urziceni a respins cererea reclamantei formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de restituire în natură a suprafeţei de 540 mp teren din intravilanul municipiului Urziceni pentru faptul că o parte din teren este ocupat de construcţii definitive, iar restul este destinat unei bune utilizări a clădirilor din zonă.
Prin aceeaşi dispoziţie s-a respins cererea de despăgubiri băneşti, deoarece măsurile reparatorii prin echivalent bănesc propuse în temeiul art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 au fost refuzate.
Instanţa având de soluţionat contestaţia petiţionarei S.F. care solicita în temeiul art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 10/2001 restituirea în natură a întregii suprafeţe de teren de 540 mp, a dispus efectuarea unei expertize.
Raportul de expertiză efectuat în cauză concluzionează că din suprafaţa totală de 540 mp teren deţinut de reclamantă, suprafaţa de 434 mp este liberă de construcţii, în timp ce suprafaţa de 107 mp este destinată bunei utilizări a clădirilor din zonă.
Pentru suprafaţa de teren de 107 mp ce nu poate fi restituită, expertul a stabilit o valoare actualizată în sumă de 38.540.000 lei.
Pentru măsurile reparatorii ce reprezintă valoarea reală a imobilului demolat, tribunalul a reţinut că deşi iniţial reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize, în cele din urmă a renunţat la acest mijloc de probă, precizând că înţelege să-şi însuşească suma stabilită de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 prin referatul 14821 din 11 decembrie 2002, prin care despăgubirile au fost cuantificate la suma de 214.837.000 lei ce urmează a fi acordată sub forma titlurilor de valoare sau acţiunilor.
Concluzionând că petiţionara este îndreptăţită la restituirea în natură, conform art. 1 din Legea nr. 10/2001 a suprafeţei de 433 mp, teren situat pe vechiul amplasament, tribunalul a înlăturat susţinerile pârâtei Primăria Municipiului Urziceni în sensul că această suprafaţă este afectată investiţiilor cuprinse în P.U.G., deoarece nu îşi găsesc suport în probele administrate, care contrazic aceste susţineri.
În plus, pârâta a dat dovadă de rea credinţă, deoarece la repetatele cereri ale reclamantei de revendicare a terenului, soluţionate defavorabil de primărie, aceasta a procedat în cele din urmă, pentru realizarea aceluiaşi scop, la modificarea amplasamentului obiectivelor de investiţii, situându-le după data de 6 februarie 2002 (data introducerii procesului verbal care atestă că suprafaţa de 434 mp este liberă) pe terenul în litigiu.
Pentru suprafaţa de 106 mp teren, destinată utilităţilor publice, instanţa a dispus ca reclamanta să primească despăgubiri sub forma titlurilor de valoare în limita valorică de 38.540.000 lei.
Prin Decizia 491 din 12 noiembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondate apelurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Ialomiţa în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice.
S-a reţinut că terenul în suprafaţă de 434 mp a cărui restituire s-a dispus prin hotărârea instanţei de fond nu este întrebuinţat pentru buna utilizare a clădirilor din zonă, deoarece este liber, neîngrădit, fără a avea parcare amenajată şi fără a fi străbătut de căi de acces ori cu alte destinaţii. Spaţiile de utilitate publică destinate căilor de acces spre imobilele private sau publice, instituţii, mijloace de transport, parcări în zone de agrement, sunt bine delimitate de terenul în litigiu.
Instanţa a înlăturat şi motivul de apel potrivit căruia petiţionara fiind despăgubită cu ocazia exproprierii nu ar mai fi îndreptăţită la măsuri reparatorii, deoarece potrivit art. 11 pct. 1 teza II din Legea nr. 10/2001 dacă persoana îndreptăţită a primit despăgubiri, acordarea măsurilor reparatorii sub forma restituirii în natură este condiţionată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primită, actualizată cu indicele de inflaţie, aspect ce se va rezolva pe cale administrativă după rămânerea irevocabilă a hotărârii şi punerea acesteia în executare.
În recursul declarat în termen şi nemotivat în drept, D.G.F.P. Ialomiţa, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice critică Decizia 491 din 12 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti sub două aspecte.
- Reclamanta fiind deja despăgubită la momentul exproprierii cu suma de 40.692 lei din care pentru teren cu 506 lei aşa cum rezultă din raportul comisiei de lucru pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, nu mai este îndreptăţită la măsuri reparatorii;
- Terenul în litigiu fiind destinat bunei utilizări a clădirilor din zonă, este exceptat de Legea nr. 10/2001 de la retrocedarea în natură.
Terenul de 434 mp este folosit drept parcare, cale de acces către aceasta şi parţial loc de agrement, iar terenul de 106,75 mp este ocupat de construcţii noi şi definitive, şosele şi trotuare.
Recursul declarat de Primăria Urziceni critică Decizia sub următoarele aspecte.
Săvârşind nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare, hotărâtor pentru dezlegarea pricinii acela că terenul în discuţie fiind spaţiu public, parcare, scuaruri, fără fâşii plantate de protecţie, iese de sub incidenţa Legii nr. 10/2001 neputând fi restituit în natură.
Instanţa nu ia în discuţie importanţa spaţiilor amenajate pe terenul de 540 mp, destinate să servească locuinţelor din zonă, situaţie confirmată de declaraţiile martorilor şi raportul de expertiză.
Consemnările procesului verbal din 6 februarie 2002 care atestă că suprafaţa de 434 mp este liberă de construcţii şi poate fi retrocedată, are doar un caracter constatator, iar repetatele solicitări de restituire a terenului, respinse de-a lungul celor 10 ani, impunea instanţei o verificare mai atentă a cauzei.
Hotărârea este lipsită de temei legal, atrăgând nulităţile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece încalcă dispoziţiunile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi pct. 10 din Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001 care exceptează de la retrocedarea în natură, zonele de utilitate publică aşa cum este terenul în litigiu, afectat parcării, zonei verzi şi bunei utilizări a construcţiilor limitrofe.
Recursurile sunt nefondate.
Aşa cum corect s-a reţinut prin hotărârile pronunţate în cauză, imobilul din municipiul Urziceni ce a făcut obiectul cererii de retrocedare, a fost dobândit de F.N.S. prin actul autentic de vânzare-cumpărare 59 din 5 noiembrie 1932 al Tribunalului Ilfov.
Prin decretul Consiliului de Stat 298/1987, imobilul a fost expropiat în vederea construirii unor blocuri de locuinţe şi instituţii publice acordându-se proprietarei despăgubiri în valoare totală de 40.692 lei, din care pentru terenul de 540,50 mp suma de 506 lei, iar diferenţa pentru construcţia ce a fost demolată.
Întrucât la data apariţiei Legii nr. 10/2001 obiectul de investiţie nu fusese realizat, S.F. a notificat Primăria Urziceni pentru restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 540 mp şi acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcţie.
Prin dispoziţia nr. 1 din 6 ianuarie 2003, Primarul municipiului Urziceni a respins cererea petiţionarei de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 540 mp, motivat de faptul că o parte din suprafaţa solicitată este ocupată de construcţii definitive, iar restul terenului este destinat unei bune utilizări a clădirilor din zonă.
Prin aceeaşi dispoziţie s-a respins şi cererea de despăgubiri băneşti, deoarece imobilul fiind expropriat îi sunt refuzate măsurile reparatorii prin echivalent, conform art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.
Afirmaţia recurenţilor potrivit căreia petiţionara fiind deja despăgubită la expropriere pentru teren şi construcţie, nu mai este îndreptăţită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 este în contradicţie cu statuările art. 11 din lege.
Potrivit pct. 2 din art. 11 Legea nr. 10/2001 şi a normelor metodologice de aplicare a legii, în cazul în care construcţiile expropriate au fost demolate parţial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu construcţiile rămase, iar pentru construcţiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. Dacă persoana îndreptăţită a primit o despăgubire, restituirea este condiţionată de rambursarea diferenţei dintre valoarea despăgubirii primite şi valoarea construcţiilor demolate, actualizată cu indicele de inflaţie. În accepţiunea alin. (1) din art. 11 persoana îndreptăţită la restituirea în natură a imobilului expropriat pentru care a primit despăgubiri este ţinută de obligaţia rambursării unei sume, reprezentând valoarea despăgubirii, actualizată cu indicele de inflaţie.
Aşadar, Legea nr. 10/2001 este incidentă şi în privinţa imobilelor expropriate, pentru care s-au plătit despăgubiri, măsurile reparatorii concretizându-se în restituirea terenurilor neocupate şi a construcţiilor în natură, în măsura în care mai exista sau prin echivalent. În toate cazurile însă acordarea măsurilor reparatorii este condiţionată de rambursarea valorii despăgubirilor primite, actualizată cu indicele de inflaţie. În contextul dispoziţiunilor legale mai sus arătate, corect tribunalul şi apoi curtea de apel, prin hotărârile pronunţate au înlăturat apărările pe care pârâţii şi le-au formulat sub acest aspect prin întâmpinare şi motivele de apel.
Principiul instituit de art. 11 din Legea nr. 10/2001 este acela al restituirii în natură a imobilelor expropriate, construcţii şi terenuri şi numai în cazul în care construcţiile au fost demolate iar terenurile ocupate total sau parţial cu obiectivele pentru care s-a făcut exproprierea măsurile reparatorii se acordă prin echivalent.
Acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în privinţa terenurilor rămase libere, prin nerealizarea obiectivelor de investiţii pentru care s-a făcut exproprierea poate fi motivată de schimbarea regimului său juridic dar această schimbare trebuie probată de deţinătorul acestuia.
Expertiza topo efectuată în cauză a concluzionat că din cei 540 mp teren expropriat, suprafaţa de 434 mp este liberă de construcţii. Afirmaţiile recurenţilor cum că suprafaţa de 434 mp teren este afectată investiţiilor cuprinse în Planul de Urbanism General al municipiului Urziceni sunt irelevante şi de fapt confirmă reaua credinţă a primarului, care având cunoştinţă de repetatele demersuri făcute de petiţionară pentru recuperarea terenului de 540 mp expropriat, a procedat la data de 25 aprilie 2002 la modificarea amplasamentului obiectivelor de investiţii, situându-le pe terenul în litigiu. Mai mult, dreptul notificatorului la acordarea măsurilor reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001 trebuie analizat în raport de situaţia existentă la data efectuării notificării în speţă, 20 martie 2001 (pag. 27 pct. 4) şi nu în funcţie de o situaţie ulterioară creată intenţionat de deţinătorul terenului, respectiv Primăria Urziceni, care la 25 aprilie 2002 a schimbat amplasamentul obiectivelor de investiţii pe terenul litigios.
Ipoteza restituirii în natură a construcţiilor nedemolate sau demolate parţial şi a terenului liber, cu respectarea documentaţiilor de urbanism legal aprobate, prevăzute de art. 10 din Legea nr. 10/2001 la care face trimitere recurenta, Primăria Urziceni, are ca scop limitarea restituirii în natură numai la acele suprafeţe de terenuri disponibile, respectiv acele terenuri care nu sunt prevăzute în documentaţiile de urbanism legal aprobate, ca fiind destinate construirii unor obiective de utilitate publică.
Potrivit pct. 3 art. 10 din Legea nr. 10/2001 şi a normelor metodologice de aplicare, terenurile pe care s-au ridicat construcţii neautorizate în condiţiile legii după data de 1 ianuarie 1990 precum şi construcţii uşoare sau demontabile, chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizată, se restituie în natură.
În cauză, schiţa de plan ataşată expertizei topo precum şi planşele fotografice, evidenţiază că terenul în suprafaţă de 433,75 mp este teren liber, spaţiu verde, neamenajat. Terenul liber taie doar colţul parcului de joacă pentru copii pe o suprafaţă de 20 mp, gardul parcului făcut din lemn putând fi mutat, după cum poate fi mutată de pe această suprafaţă de 20 mp şi banca din lemn, pentru o se proceda la restituirea în natură a terenului de 433,73 mp petiţionarei.
Chiar dacă cele afirmate de recurenţi, cum că pe terenul litigios de 434 mp s-ar afla un parc de joacă pentru copiii, o parcare ce deserveşte poliţia şi blocurile de locuinţe din zonă şi o cale de acces la acestea, ar fi reale, deşi aceste aspecte nu au fost probate, tot nu i s-ar putea limita dreptul petiţionarei la restituirea în natură a terenului.
Cele câteva leagăne şi topogane ale parcului sunt construcţii uşoare, demontabile, care chiar autorizate fiind, nu pot schimba regimul juridic al terenului, făcându-l de nerestituit proprietarului. Verificându-se însă autorizaţia de construire a parcului se poate constata cu uşurinţă că aceasta a fost emisă pentru un alt amplasament respectiv str. J.I. şi nu Calea B.
Pentru existenţa căilor de acces şi a parcării, ce deservesc clădirile din zonă, nu s-au depus autorizaţiile necesare, astfel că aserţiunile recurenţilor referitoare la regimul juridic al terenurilor de proprietate publică, căreia nu-i sunt incidente dispoziţiunile art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 10/2001 nu pot fi luate în consideraţie.
De altfel Primăria Urziceni nu a probat cu inventarele prevăzute de art. 19 şi urm. din Legea nr. 213/1998 nici că terenul de 434 mp face parte din domeniul public, fiind astfel exceptat de la restituirea în natură. Parcarea existentă pe teren un este amenajată, ea are un caracter provizoriu şi accidental. Accesul şi parcarea maşinilor din faţa poliţiei este asigurat pe drumul pietonal din partea de sud a terenului, drumul pietruit de 84 mp cu bordura pe o singură parte încorporat în cei 434 mp pentru accesul maşinilor în parcarea din faţa sediului poliţiei, nu este necesar, deoarece aşa cum se precizează în raportul de expertiză şi schiţa de plan ataşată a acestuia mai există alte două drumuri de acces care deservesc circulaţia maşinilor.
Această soluţie este confirmată şi de raportul de asistenţă tehnică, în care se arată că numai suprafaţa de 107 mp din cei 540 mp reprezintă teren proprietate publică pentru care măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 urmează a fi achitate petiţionarei prin echivalent, restul terenului de 434 mp urmând a fi restituit în natură.
Aspectele mai sus arătate evidenţiază cu prisosinţă netemeinicia criticilor de nelegalitate ale hotărârilor pronunţate în cauză şi în consecinţă necesitatea respingerii recursurilor de faţă ca neîntemeiate potrivit art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele DG.F.P. în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice şi Primăria Urziceni împotriva deciziei civile nr. 491 din 12 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7280/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7233/2004. Civil. Revizuire. Recurs → |
|---|
