Jurisdicţia muncii. Competenţă teritorială. Succesiunea în timp a legilor
| Comentarii |
|
În ceea ce priveşte competenţa teritorială în materie de jurisdicţie a muncii, dispoziţiile art. 284 alin. (2) din noul Cod al muncii se aplică cu prioritate în raport cu cele ale art. 72 din Legea nr. 168/1999 (cu modificările aduse de O.U.G. nr. 138/2000). Succesiunea legilor în timp are importanţă faţă de aplicabilitatea principiului specialia generalibus derogant, făcând ca acestui principiu să-i fie aduse amendările de rigoare în situaţia în care legea generală devansează, stabilind un nou cadru juridic, legea specială. De altfel, art. 298 alin. (2) C. muncii prevede în mod expres că pe data intrării în vigoare a acestui cod se abrogă orice alte dispoziţii contrare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, nr. 3269 din 4 Mai 2004
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. 162/2004, reclamanta B.V. a solicitat, în contradictoriu cu SC T.R. SA, sucursala Fabrica de Țigarete Târgu Jiu, obligarea acesteia din urmă la plata diferenței între suma acordată și drepturile bănești ce i se cuveneau ca urmare a disponibilizării colective, cu reactualizarea sumei în raport de indicele de inflație, precum și constatarea nulității clauzelor prevăzute în actul adițional la contractul colectiv de muncă și în protocolul din 29 martie 2002, privind art. 2 alin. (2), plățile compensatorii.
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr. 12 din 22 ianuarie 2004 a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, constatând că potrivit art. 72 din Legea nr. 168/1999, cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea.
Tribunalul București, secția a VIII-a, prin sentința civilă nr. 1180 din 17 martie 2004, a considerat că nu este competent să judece teritorial cauza în raport de reglementările intervenite prin apariția noului cod al muncii care, în art. 284 alin. (2) dă în competența instanței de la domiciliul reclamantului, soluționarea conflictelor de drepturi. Ca urmare s-a declinat competența și, pentru soluționarea conflictului negativ de competență s-a trimis cauza Curții Supreme de Justiție.
Văzând datele de fapt ale cauzei deduse judecății și în raport de dispozițiile legale aplicabile în cauză, se constată că petenta a învestit corect Tribunalul Gorj, cu soluționarea conflictului de muncă.
Noul cod al muncii [(Legea nr. 53/2003 în vigoare de la 1 martie 2003, conform art. 298 alin. (1)], consacră o nouă regulă în materie de jurisdicție a muncii, în redactarea art. 284 alin. (2), regulă diferită, cât privește competența teritorială, de dispozițiile cuprinse în Legea 168/1999 în art. 72 (cu modificările aduse de O.U.G. nr. 138/2000).
Tribunalul București, în mod corect a apreciat preeminența Legii nr. 53/2003 față de Legea 168/1999, în raport de conținutul căreia legiuitorul a urmărit să introducă reglementări diferite față de cele prevăzute în legea specială. Sub acest aspect, succesiunea legilor în timp are importanță față de aplicabilitatea principiului specialia generalibus derogant, făcând ca acestui principiu să-i fie aduse amendările de rigoare în situația în care legea generală devansează, stabilind un nou cadru juridic, legea specială.
De altfel, în art. 298 alin. (2) C. muncii, se prevede în mod expres că pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă orice alte dispoziții contrare.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
| ← Suspendarea executării hotărârii supuse revizuirii. Căi de... | Asociaţie de proprietari. Înfiinţare. Adunare Generală. Cvorum → |
|---|
