Asociaţie de proprietari. Înfiinţare. Adunare Generală. Cvorum
Comentarii |
|
Dacă la şedinţa Adunării Generale în care s-a adoptat hotărârea de înfiinţare a Asociaţiei de proprietari nu a fost realizată majoritatea simplă de jumătate plus unu din numărul total al proprietarilor, prevăzută de art. 4 anexa 2 din Legea nr. 114/1996, hotărârea nu este legală. Chiar dacă prin dispoziţiile art. 9 alin. (4) şi (5) din H.G. nr. 400/2003 se prevăd alte cvorumuri şi posibilitatea luării, la o a doua convocare, a hotărârii de înfiinţare în prezenţa a minimum o treime dintre proprietari, o hotărâre de guvern emisă în vederea executării unei legi nu poate modifica acea lege.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, nr. 3242 din 4 Mai 2004
Prin cererea înregistrată la data de 10 iunie 2003 sub nr. 108 pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București, petenta Asociația de Proprietari Bloc OD, a solicitat instanței să dispună acordarea personalității juridice și înscrierea în registrul persoanelor juridice.
Judecătoria sectorului 2 București, prin încheierea din 28 august 2003, a respins, ca nefondată, cererea formulată de către petentă. Instanța a reținut în esență că la ședința Adunării Generale în care s-a adoptat hotărârea de înființare a Asociației de proprietari au participat doar 28 din cei 132 proprietari, nefiind realizată majoritatea simplă de jumătate plus unu din numărul total al proprietarilor, prevăzută de art. 4 anexa 2 din Legea nr. 114/1996 și, ca atare, hotărârea nu este legală, și a respins cererea.
împotriva acestei încheieri pronunțate de către instanța de fond, petenta Asociația Proprietarilor a declarat recurs susținând că, întradevăr, la Adunarea Generală Extraordinară din 16 noiembrie 2002 "s-au prezentat doar 28 de membri, dar statutul și propunerea de constituire a fost aprobat în unanimitate". Se mai susține că pentru îndeplinirea prevederilor legale a solicitat ulterior acordul scris privind hotărârile adoptate în ședința din 16 noiembrie 2002 și un număr de 91 de proprietari și-au dat acest acord. în subsidiar menționează că în orice caz ea are calitatea de asociație de proprietari.
Recursul a fost admis în principiu prin încheierea din 15 ianuarie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 3021 C. proc. civ. (modificat și completat prin O.U.G. nr. 58/2003).
De menționat că în recurs nu este menționat nici un temei de drept al recursului, dar conform prevederilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., susținerile făcute în cererea de recurs fac posibilă încadrarea lor în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 teza II, respectiv "hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii".
Recursul este nefondat.
Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect că la Adunarea Generală la care s-a adoptat hotărârea de constituire au participat efectiv doar 28 din cei 132 de proprietari, neputându-se realiza majoritatea simplă. Această împrejurare este recunoscută chiar în cuprinsul cererii de recurs.
Susținerea recurentei că prin dispozițiile art. 9 alin. (4) și (5) din H.G. nr. 400/2003 se prevăd alte cvorumuri și posibilitatea luării, la o a doua convocare, a hotărârii de înființare a minimum o treime dintre proprietari, a fost corect înlăturată de instanța de fond având în vedere că dispozițiile hotărârii de guvern emise în vederea executării unei legi nu pot modifica acea lege.
Distinct de cele mai înainte arătate, în cauză nu s-au îndeplinit nici cerințele art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000 (cu privire la asociații și fundații) în vederea dobândirii personalității juridice, sancționate cu nulitatea absolută.
Astfel fiind, pentru considerentele mai înainte menționate, a fost respins recursul ca nefondat.
← Jurisdicţia muncii. Competenţă teritorială. Succesiunea în... | Obligaţia legală de întreţinere. Stabilirea pensiei de... → |
---|