ICCJ. Decizia nr. 10144/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 7301 din 22 octombrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1033/2003, Judecătoria Sibiu a admis acțiunea formulată de reclamanții I.V.N. și N.K.K., prin mandatar I.V.N., împotriva pârâților SC U. SA Sibiu, Primăria Sibiu, R.D. și R.E. și, în consecință, a constatat că imobilul înscris în C.F. Sibiu, nr. top 229, 230, transcris în C.F. Sibiu, a fost preluat de stat fără titlu valabil, respectiv cota de 8/9.
S-a constat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâta SC U. SA Sibiu și pârâții R.D. și R.E. S-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară în sensul anulării încheierii de întabulare nr. 6335 din 26 mai 1999 și reînscrierii dreptului de proprietate în favoarea Statului Român.
împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Rusu, SC U. SA și reclamanții.
Pârâții R.D. și E. au solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților, susținând că în mod greșit a reținut că preluarea imobilului s-a făcut fără titlu valabil, cât timp Statul Român a devenit proprietar în baza sentinței civile nr. 3453/1998, pronunțată de Judecătoria Sibiu, definitivă și irevocabilă.
SC U. SA a invocat în apelul său faptul că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, Statul Român era proprietar tabular asupra imobilului, nefiind notată în cartea funciară existența vreunui proces de revendicare, iar cererea formulată de reclamant pentru restituirea în natură în temeiul Legii 112/1995 nevizând și acest imobil.
Reclamanții nu și-au motivat apelul.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia civilă nr. 642 A din 5 mai 2005, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Alba Iulia a calificat calea de atac ca fiind recursul, reținând că obiectul litigiului este patrimonial și are o valoare de 18.305.123 lei, potrivit contractului de vânzare-cumpărare.
S-a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 2821C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea 195 din 26 mai 2004, calea de atac împotriva sentinței 7301/2004 a Judecătoriei Sibiu fiind recursul.
S-a reținut că având în vedere dispozițiile art. 299 C. proc. civ. competența de soluționare a recursului revine instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea în fond, în speță Tribunalul Sibiu, căreia i s-a înaintat dosarul conform art. 158 C. proc. civ.
împotriva deciziei menționate a declarat recurs la 12 mai 2005, I.V.N., în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamantului N.K.K., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Curtea de Apel Alba Iulia.
Prin motivele de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că, în mod greșit, Curtea de Apel și-a declinat competența în favoarea tribunalului, încălcând dispozițiile imperative ale art. 2 pct. 2 și ale art. 3 C. proc. civ.
S-a susținut că normele procedurale menționate reglementează o competență excepțională a tribunalului ca instanță de apel, incidentă numai în cazurile expres prevăzute de lege.
Totodată recurentul a arătat că obiectul litigiului nu este evaluabil în bani și, ca atare, calea de atac împotriva sentinței este apelul.
Intimatul Municipiul Sibiu, prin primar, a formulat la 30 noiembrie 2005 întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului pentru neindicarea, conform art. 3021alin. (1) lit. b) C. proc. civ., a hotărârii atacate.
Excepția menționată va fi apreciată ca nefondată, având în vedere că prin cererea de recurs s-a indicat de către recurent numărul dosarului în care s-a pronunțat decizia recurată (dosar atașat cererii și înaintat înaltei Curți de Casație și Justiție odată cu aceasta), partea complinind această omisiune până la prima zi de înfățișare, prin notele scrise depuse anterior termenului de la 6 decembrie 2005.
în acest sens dispozițiile art. 3021 lit. b) C. proc. civ. trebuie coroborate cu dispozițiile art. 287 și cu cele ale art. 316 C. proc. civ.
în ceea ce privește recursul reclamanților, având în vedere actele și lucrările dosarului, raportat la criticile invocate, înalta Curte va aprecia că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Cererea de constatare a nulității unui contract de vânzare cumpărare are un obiect evaluabil în bani, astfel cum corect a apreciat Curtea de Apel Alba Iulia, prin considerentele deciziei recurate, reținând că în speță obiectul litigiu are o valoare de 18.305.123 lei, deci mai mică de 1 miliard de lei.
în consecință, potrivit dispozițiilor art. 2821C. proc. civ. s-a apreciat corect că împotriva sentinței se poate declara numai recursul, sentința fiind pronunțată după intrarea în vigoare a Legii 195/2004.
Ținând seama de dispozițiile art. 299 C. proc. civ., s-a stabilit corect competența soluționării recursului în favoarea instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea în fond, respectiv în favoarea tribunalului.
în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 2 pct. 2 C. proc. civ., pretins încălcate prin decizia recurată, ci dispozițiile art. 2 pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora tribunalul judecă, ca instanță de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.
Pentru aceste considerente, s-a apreciat că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor procedurale privitoare la competență, nefiind întrunite motivele de recurs invocate, prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., și s-a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10138/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10137/2005. Civil → |
|---|
