ICCJ. Decizia nr. 10139/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin contestația înregistrată la data de 19 martie 2004 reclamantul S.Ș a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Dej și a solicitat să se dispună anularea dispoziției nr. 576 din 1 martie 2004 prin care i-a fost respinsă notificarea din 4 septembrie 2001 având ca obiect restituirea în natură în condițiile Legii nr. 10/2001 a imobilului situat în Dej.
Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința civilă nr. 862 din 9 aprilie 2004 a admis contestația, a anulat dispoziția nr. 576 din 1 martie 2004 emisă de Primarul Municipiului Dej și l-a obligat pe acesta să soluționeze notificarea nr. 22451 din 4 septembrie 2001 depusă prin biroul executorului judecătoresc B.M.
S-a reținut că prin notificarea nr. 22451 din 4 septembrie 2001 depusă prin Biroul executorului judecătoresc B.M, cu sediul în Municipiul Cluj, reclamantul S.S. a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Dej, înscris în C.F. Dej.
S-a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 "notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă Judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripție își are sediul persoana juridică deținătoare a imobilului".
S-a considerat că și în cazul în care notificarea s-a făcut prin intermediul executorului judecătoresc cu încălcarea competenței teritoriale a acestuia dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 sunt respectate iar cererea trebuia soluționată pe fond.
Soluția a fost menținută prin decizia civilă nr. 1545 din 15 iunie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă prin care a fost respins apelul declarat de Primarul municipiului Dej împotriva sentinței civile nr. 862 din 9 aprilie 2004 a Tribunalului Cluj, secția civilă.
împotriva deciziei civile nr. 1545 din 15 iunie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, în termen legal a declarat recurs Primarul Municipiului Dej, a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut în esență, că: dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, au caracter imperativ astfel încât notificarea făcută prin intermediul executorului judecătoresc când se încalcă normele de competență teritorială a acestuia, nu poate produce efecte juridice.
Recursul este nefondat.
Prin capitolul III al Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 au fost reglementate procedurile de restituire.
Potrivit art. 21 din actul normativ menționat, persoana îndreptățită va notifica, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului [alin. (1)]. Notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripție își are sediul persoana juridică deținătoare a imobilului [alin. (3)]. Executorul judecătoresc va înregistra comunicarea și o va comunica persoanei notificate. Notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricărei autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul [alin. (4)]. Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent [alin. (5)].
Prin normele menționate a fost prevăzut un termen legal înăuntrul căruia trebuie îndeplinit un act de procedură sub sancțiunea decăderii din dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
A fost, de asemenea, reglementată forma actului de procedură și anume notificarea înregistrată prin intermediul executorului judecătoresc.
Notificarea astfel înregistrată face dovada respectării termenului înlăuntrul căruia persoana îndreptățită poate cere persoanei deținătoare a bunului restituirea acestuia în natură sau prin echivalent.
Notificarea înregistrată prin intermediul executorului judecătoresc fiind cerută ad probationem, nerespectarea competenței teritoriale a executorului judecătoresc nu poate fi sancționată cu nulitatea actului de procedură.
Față de considerentele menționate, Curtea a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10149/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10138/2005. Civil → |
|---|
