ICCJ. Decizia nr. 102/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 102
Dosar nr. 11597/2005
Şedinţa publică din 6 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 5 martie 2005, A.V. a chemat în judecată Primăria Zalău cerând anularea dispoziţiei nr. 2890 din 18 noiembrie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia din urmă să-i plătească, în baza Legii nr. 10/2001, echivalentul valoric, sub forma unor despăgubiri băneşti, a imobilului situat în municipiul Zalău, compus din construcţii şi 1295 mp teren, identic cu pct. nr. 574/b/1 din C.F. Zalău şi preluat de stat, prin naţionalizare, în baza Decretului nr. 92/1950.
Tribunalul Sălaj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 130 din 11 februarie 2005, a respins, ca nefondată, acţiunea.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr. 717 din 24 august 2005, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, cu motivarea că, în speţă, fiind vorba de construcţii demolate şi un teren ocupat, nerestituibil în natură, reclamantei i-au fost acordate, prin dispoziţia atacată, măsuri reparatorii în echivalent, în condiţiile art. 10 alin. (1) şi (8) coroborat cu art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, nemodificată, sub formă de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare şi acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital. Întrucât plata acestor măsuri reparatorii urmează regimul de conversie prevăzut de titlul VII a Legii nr. 247/2005, dreptul la despăgubiri invocat de reclamantă este supus acţiunii legii noi, de imediată aplicare.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs stăruind în obligarea pârâtei la plata despăgubirilor băneşti prevăzute de conţinutul nemodificat al Legii nr. 10/2001.
Recursul este nefondat.
În principiu, legea nouă se aplică imediat situaţiilor obiective (legale), adică acelor situaţii juridice al căror conţinut şi efecte sunt imperativ stabilite de legiuitor. Stricto sensu, este avut în vedere momentul intrării în vigoare a legii noi, iar lato sensu, prezentul şi viitorul ambele determinate prin prisma acestui moment şi materializate fie în situaţii juridice care urmează să existe, să se modifice ori stinge, fie în fapte juridice pendinte (tacta pendentia) ori efecte viitoare ale unor raporturi juridice trecute (facta futura).
În speţă, dreptul subiectiv reclamat îşi are fundamentul direct şi imediat în preluarea abuzivă de stat a imobilului pentru care se pretind despăgubiri, adică într-un raport juridic trecut. Efectele viitoare ale acestui raport sunt imperativ stabilite, în condiţiile în care au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent potrivit legii vechi (titluri de valoare şi acţiuni), prin titlul VII al Legii nr. 247/2005, lege nouă, de imediată aplicare.
Summa summarum, legea nouă determină imperativ regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, iar prin capitolul VI pct. 16.1 şi urm. din HG nr. 1095/2005 instituie noile proceduri administrative pentru acordarea despăgubirilor.
Întrucât, în planul dreptului intertemporal, toate aceste dispoziţii, de imediată aplicare, sunt imperative, iar după intensitatea şi puterea lor, obligatorii, rezultă că legea veche rămâne fără aplicare. Ca atare, pretenţiile reclamantei la plata despăgubirilor, în condiţiile legii vechi, sunt nefondate.
Aşa fiind, se impune soluţia respingerii recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V. împotriva deciziei civile nr. 717/A din 24 august 2005 a Curţii de Apel Cluj, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1023/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1023/2005. Civil → |
|---|
