ICCJ. Decizia nr. 10198/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10198
Dosar nr. 9614/200.
Şedinţa publică din 7 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1174/2005, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul reclamantei J.N. împotriva sentinţei civile nr. 406/2004 pronunţată de Tribunalul Dolj.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut în esenţă că sentinţa Tribunalului este legală şi temeinică deoarece, Primăria municipiului Craiova a soluţionat notificarea nr. 1601/N/2001 expediată de reclamantă vizând restituirea în natură a unui imobil-construcţii şi teren, în concordanţă cu dispoziţiile legale în materie.
Cu privire la faptul acordării de titluri de valoare nominală şi nu despăgubiri băneşti, instanţa de apel a constatat că, faţă de faptul exproprierii imobilului şi al realizării obiectivului acestei exproprieri, potrivit art. 11 alin. (8) din Legea 10/2001, nu se pot acorda despăgubiri băneşti.
Împotriva acestei decizii, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs reclamanta J.N. criticând-o pentru greşita neintroducere în proces a Prefecturii Dolj şi Ministerului Finanţelor.
S-a mai solicitat pe calea recursului, obligarea Prefecturii Dolj la plata de despăgubiri băneşti pentru construcţiile expropriate şi demolate, precum şi pentru terenul ce nu se poate restitui în natură.
La data de 25 noiembrie 2005, recurenta a depus o precizare a motivelor de recurs care, fiind formulată în afara termenului de recurs prevăzut de art. 303 C. proc. civ., nu va fi examinată.
Cu excepţia motivului de nulitate de ordine publică invocat, vizând nesemnarea hotărârii, motiv care este nefondat, restul argumentelor precizatoare, nu sunt de ordine publică aşa încât, fiind formulate peste termenul legal de motivare a recursului, nu vor fi analizate.
Examinând recursul reclamantei prin prisma criticilor formulate în cererea declarativă se constată că acesta este nefondat.
Astfel, reclamanta ca parte care a promovat o acţiune în justiţie, avea obligaţia dar şi dreptul de a indica persoanele cu care înţelege să se judece şi în contradictoriu cu care, doreşte să-şi valorifice dreptul pretins, potrivit art. 112 alin. (1) C. proc. civ. şi potrivit principiului disponibilităţii părţilor în proces. Prin urmare, nu era obligaţia instanţei de a pronunţa o hotărâre împotriva Prefecturii care nu a fost chemată în proces.
Nici introducerea acestor părţi în recurs nu este posibilă având în vedere dispoziţiile art. 294 C. proc. civ. aplicate prin asimilare şi care interzic formularea de cereri noi ori schimbarea calităţii părţilor în căile de atac. De altfel, Ministerul Finanţelor Publice este parte în proces şi hotărârile s-au pronunţat în contradictoriu cu acest pârât.
Constatarea instanţelor în sensul că, terenul şi construcţiile expropriate au fost integral ocupate şi respectiv, demolate, realizându-se astfel scopul exproprierii, este corectă.
Astfel, din raportul de expertiză de care s-a folosit recurenta, întocmit în dosarul nr. 2966/2000 vizând revendicarea aceluiaşi teren, rezultă că suprafaţa de 1519 mp nu este ocupată de construcţii. Dar, aceeaşi expertiză, după cum este menţionat şi în considerentele deciziei civile 3310/2000 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, stabileşte că în subteranul suprafeţei de 1519 mp se găsesc reţele de canalizare, reţele termice şi telefonice, terenul fiind înconjurat de blocuri.
În aceste împrejurări, el nu a putut fi restituit în natură prin acţiunea în revendicare şi nu poate fi restituit nici pe calea Legii speciale nr. 10/2001 deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 11 pct. 3 din această lege.
Terenul expropriat, chiar liber la suprafaţă, fiind afectat de utilităţi de interes public în subteran, nu se poate constata că este liber sau că nu a fost realizat obiectivul exproprierii. Pe cale de consecinţă, se va constata că instanţele au stabilit o corectă stare de fapt şi au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor Legii 10 în privinţa lui.
Nici în ce priveşte modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii nu s-a greşit deoarece, a fost dată eficienţa dispoziţiilor art. 11 pct. 8 din Legea 10/2001 care limitează la titlurile de valoare nominală folosite în procesul de privatizare, măsurile reparatorii ce pot fi acordate în cazul imobilelor expropriate.
Pe cale de consecinţă, hotărârea Curţii de Apel fiind legală şi temeinică, recursul se va respinge conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta J.N. împotriva deciziei nr. 1174 din 27 aprilie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1023/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10148/2005. Civil → |
|---|
