ICCJ. Decizia nr. 10148/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10148
Dosar nr. 9817/200.
Şedinţa publică din 6 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dolj la 9 august 2004, reclamanţii G.C. şi G.M. au chemat în judecată pe pârâţii Primăria Municipiului Craiova şi Consiliul Local al Municipiului Craiova, solicitând obligarea acestora la retrocedarea terenului situat în Craiova, expropriat în baza Decretului nr. 101/1987, teren pe care nu s-au realizat în termen de 1 an investiţiile propuse.
Reclamanţii au arătat că, deşi au solicitat restituirea terenului în temeiul Legii nr. 18/1991 şi al Legii nr. 10/2001, au primit răspuns negativ, astfel că au formulat prezenta acţiune solicitând obligarea pârâţilor la restituirea terenului în suprafaţă de 175 mp sau acordarea unei suprafeţe echivalente din rezerva Consiliului Local Craiova.
Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 401 din 9 noiembrie 2004, a respins contestaţia formulată de petenţi, cu motivarea că restituirea în natură nu este posibilă, terenul fiind ocupat în totalitate de spaţiile de acces şi alte lucrări accesorii, existente între blocurile de locuinţe, astfel că propunerea de restituire în echivalent este singura posibilă.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel reclamanţii G.C. şi M., criticând-o ca nelegală şi netemeinică pentru greşita interpretare a probatoriului administrat, din care a rezultat că terenul este parţial liber şi, deci, posibil de restituit în natură.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 1247 pronunţată la 9 mai 2005, a respins ca nefondat apelul reclamanţilor, reţinând că prima instanţă a analizat corect probatoriul administrat în cauză, respectiv schiţele de sistematizare depuse de pârâtă şi procesul-verbal privind situaţia terenului, acte din conţinutul cărora a rezultat că suprafaţa de 175 mp este situată între blocurile de locuinţe.
S-a apreciat că Decizia Primăriei Craiova de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent este legală şi temeinică, având în vedere imposibilitatea restituirii în natură a terenului în litigiu.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs reclamanţii G.C. şi G.M., la 22 iunie 2005, criticând-o ca nelegală şi netemeinică pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, reclamanţii au susţinut că instanţa de apel a omis a se pronunţa asupra motivului de apel vizând preluarea abuzivă a imobilului în litigiu, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. e) din Legea nr. 10/2001 şi în condiţiile în care Decretul nr. 101/1987 nu a fost publicat în Buletinul Oficial al României la data preluării.
Cea de a doua critică formulată prin motivele de recurs s-a referit la nemotivarea deciziei instanţei de apel în ceea ce priveşte răspunsul la susţinerea reclamanţilor privind dovada efectuării investiţiilor pe terenul în litigiu, chiar şi peste termenul legal de un an.
Recurenţii-reclamanţi au solicitat ca, pe cale de consecinţă, să se modifice Decizia recurată şi să se constate nelegalitatea preluării imobilului în litigiu, iar pe fond să fie obligaţi pârâţii să le lase în deplină proprietate şi posesie terenul situat în str. B., iar pentru casa demolată să li se acorde despăgubiri băneşti în cuantumul ce va rezulta din negociere.
În faza recursului s-a depus la dosar de către recurenţi adresa nr. 442 A din 25 iulie 2005 a Secretariatului General al Guvernului, din care rezultă că Decretul nr. 101/1987 nu a fost publicat în Monitorul Oficial.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză raportat la criticile invocate de reclamanţii-recurenţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să aprecieze că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Prin dispoziţia nr. 4296 din 28 februarie 2003, emisă de Primarul Municipiului Craiova, s-a respins notificarea formulată de reclamanţii G.C. şi G.M., privind restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 175 mp, situat în Craiova, cu motivarea că acesta este afectat de lucrări de investiţii, respectiv acces carosabil la blocurile de locuinţe E 16, E 15, G 1 şi parcare betonată.
Prin aceeaşi dispoziţie s-a înaintat Prefecturii Judeţului Dolj propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor băneşti, eventual titluri de valoare.
Instanţele de fond şi apel au reţinut prin considerentele hotărârilor pronunţate că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, apreciind, pe cale de consecinţă că dispoziţia constatată este legală şi temeinică.
Ca atare, nu se poate susţine că instanţa de apel nu ar fi avut în vedere dispoziţiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 10/2001, cu referire la situaţia imobilului în litigiu, chiar dacă motivarea deciziei recurate este sumară sub acest aspect.
Într-adevăr imobilul în litigiu a fost expropriat în temeiul Decretului nr. 101/1987, act normativ ce nu a fost publicat, la data preluării, în Buletinul Oficial, astfel cum rezultă din adresa Secretariatului General al Guvernului, depusă la dosar în faza recursului.
Ca atare, acesta se încadrează în categoria imobilelor preluate abuziv, conform art. 2 lit. e) din Legea nr. 10/2001, foştii proprietari fiind îndreptăţiţi la restituirea în natură sau acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
În speţă s-a dovedit însă că terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură, fiind afectat de lucrări de investiţii, respectiv acces la blocurile de locuinţe şi parcare betonată.
Critica formulată prin cel de al doilea motiv de recurs referitoare la nedovedirea lucrărilor de investiţii pe terenul în litigiu este, de asemenea, nefondată având în vedere procesul-verbal privind starea de fapt a terenului notificat, din 18 decembrie 2002, avut în vedere la emiterea dispoziţiei contestate (cu obiecţiunile formulate de reclamanţi) şi schiţa de amplasament depusă la dosar.
Curtea va reţine că, deşi prima instanţă, în baza principiului rolului activ prevăzut de art. 129 C. proc. civ. a pus în discuţie necesitatea efectuării unei expertize tehnice privind identificarea şi evaluarea imobilului, această probă a fost apreciată de reclamanţi ca nepertinentă, conform declaraţiei de la 9 noiembrie 2004, refuzându-se administrarea ei.
În consecinţă, în raport de înscrisurile depuse la dosar, instanţa de apel a apreciat corect că, terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură, întrucât serveşte accesului în blocurile de locuinţe aflate în imediata vecinătate, situaţia de fapt reţinută de instanţă nefiind combătută cu dovezi contrare de către recurenţii-reclamanţi.
Pentru toate aceste considerente se va aprecia că nu sunt întrunite motivele de recurs invocate, prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ. şi se va respinge recursul reclamanţilor ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii G.C. şi G.M. împotriva deciziei nr. 1247 din 9 mai 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10198/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10186/2005. Civil → |
|---|
