ICCJ. Decizia nr. 10235/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 5 martie 1998 pe rolul Judecătoriei Bacău, reclamanții V.V., I.L., M.L. și M.R. au chemat în judecată pe pârâții S.L.P. Bacău, D.J.T.S. Bacău, F.I.L. Bacău, SC T. Bacău, U.J. Bacău a C.N.S.L.R. F., SC C. SA Bacău, Biroul Individual de Avocatură P.S.A.M., S.C. A. Bacău, C.N.S.L.R. F. București, Statul Român prin D.G.F.P. Bacău și Consiliul Local al municipiului Bacău, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâții să fie obligați a le lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în Bacău, și terenul aferent în suprafață de 934,20 mp, precum și evacuarea pârâților din imobilul revendicat.
în motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt descendenți de gradul I ai autorului lor comun M.A., acesta din urmă dobândind imobilele prin contractul de schimb, autentificat și transcris sub nr. 1743 din 28 mai 1941 la fostul Tribunal Bacău, secția a III-a.
Prin sentințele nr. 318/1960 și respectiv 362/1967 imobilele au fost preluate în mod abuziv de stat și trecute în administrarea fostei U.G.S.R.
Judecătoria Bacău prin sentința civilă nr. 10350 din 24 noiembrie 1999 a respins ca nefondată acțiunea reclamanților.
împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții V.V., I.L., M.L. și M.R.
Tribunalul Bacău, prin decizia civilă nr. 1759 A din 2 octombrie 2000, a admis apelul reclamanților, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre soluționare aceluiași tribunal, cu motivarea că potrivit art. 2 lit. b) C. proc. civ., valoarea imobilelor revendicate depășește suma de 150.000.000 lei.
Recursul declarat de pârâta C.N.S.L.R. Frăția a fost constatat nul prin decizia civilă nr. 230 din 15 februarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Bacău.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția civilă, la nr. 2931 din 22 martie 2001.
La termenele de judecată din data de 16 aprilie 2003 și 14 mai 2003, reclamanții și-au modificat acțiunea în sensul că obiectul acțiunii îl constituie numai revendicarea imobilelor înțelegând să se judece numai cu pârâții, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, C.N.S.L.R. F. București și U.J.S. Bacău a C.N.S.L.R. F.
Pârâta U.J. Bacău C.N.S.R.L. F. a formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamanților la contravaloarea îmbunătățirilor.
Tribunalul Bacău, secția civilă, prin sentința nr. 332 din 18 iunie 2003, a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost modificată, obligând pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul situat în Bacău, compus din: clădire parter și etaj în suprafață construită de 208,66 mp și terenul aferent în suprafață de 934,20 mp identificat conform expertizei tehnice H.C. și expertizei topo-cadastrale J.I.
A respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de U.J. Bacău a C.N.S.L.R. F.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că autorul reclamanților M.A. a fost proprietarul imobilelor în litigiu, conform contractului de schimb, transcris la grefa fostului Tribunal Bacău, secția a III-a, sub nr. 1743 din 28 mai 1941, imobile trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 218/1960 și respectiv Decretul nr. 712/1966.
Potrivit Decretului nr. 362/1997 terenul a trecut în folosința gratuită a fostei U.G.S.R., iar construcțiile în proprietatea acelorași uniuni sindicale, începând cu data de 1 noiembrie 1965.
După anul 1990, imobilele în litigiu au trecut în patrimoniul și proprietatea C.N.S.L.R. F. București, ca una din continuatoarele fostei U.G.S.R., iar U.J. Bacău a C.N.S.L.R. F. având doar dreptul de administrare a acestor bunuri.
Preluarea în proprietatea statului a imobilelor în litigiu s-a făcut fără un titlu valabil, așa cum rezultă din dispozițiile art. 1 alin. (2) din H.G.R. nr. 26/1996, republicată, dată în aplicarea Legii nr. 112/1995 și a Decretului nr. 218/1960.
Comparând titlurile de proprietate, respectiv contractul de schimb autentic și transcris sub nr. 1743 din 28 mai 1941, cu titlu deținut de pârâți, respectiv Decretul nr. 362/1967 Tribunalul a constatat că titlul reclamanților are prioritate.
în ceea ce privește cererea reconvențională, a reținut că aceasta este nefondată, întrucât pretinsele îmbunătățiri aduse imobilului în litigiu, sunt de fapt, lucrări de întreținere curente și care nu au caracterul unor reparații capitale, situație care se desprinde din concluziile raportului de expertiză tehnică.
Referitor la poziția Ministerului Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului Român, instanța de fond a reținut că acesta are calitate procesuală pasivă, deoarece terenul în litigiu, după apariția Decretului nr. 362/1967, a rămas în proprietatea statului, iar pe de altă parte, potrivit Legii nr. 213/1998 statul are calitate procesuală pasivă prin Ministerul Finanțelor Publice.
în contra acestei hotărâri au declarat apel pârâtele U.J.C.N.S.L.R F. Bacău și Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Bacău.
în motivarea apelului său, pârâta U.J.C.N.S.L.R. F. Bacău a susținut că în mod greșit li s-a respins cererea reconvențională, întrucât au dovedit că au adus îmbunătățiri substanțiale imobilului.
Pe cale de excepție, a solicitat trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Bacău, întrucât litigiile patrimoniale de până la 2 miliarde lei sunt date în competența judecătoriei, ca instanță de fond.
Pârâta D.G.F.P. Bacău a invocat lipsa calității procesuale a statului, întrucât imobilele au ieșit legal din proprietatea acestuia.
Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 93 din 6 noiembrie 2003, a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâți.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că îmbunătățirile pretinse de apelanta U.J.C.N.S.L.R. F. Bacău au fost făcute fără acordul adevăratului proprietar și nu în interesul acestuia, iar competența soluționării cauzei a fost corect stabilită în favoarea Tribunalului Bacău.
în ceea ce privește apelul declarat de pârâta D.G.F.P. Bacău a reținut că Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice își justifică calitatea procesuală întrucât reclamanții nu pot revendica terenul decât de la Statul Român, acesta fiind deținătorul imobilului.
Ulterior pronunțării deciziei nr. 93 din 6 noiembrie 2003 a Curții de Apel Bacău, apelanta D.G.F.P. Bacău a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale strecurată în decizie, în sensul că deși eroare nu s-a trecut ca apelant Ministerul Finanțelor Publice prin mandatar D.G.F.P. Bacău.
Prin încheierea din camera de consiliu din 26 februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Bacău a fost respinsă ca nefondată cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de apelanta D.G.F.P. Bacău, cu motivarea că apelul a fost declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Bacău.
împotriva deciziei a declarat recurs pârâta U.J. C.N.S.L.R. F. Bacău, iar pârâta D.G.F.P. Bacău împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din 26 februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Bacău.
Prin recursul declarat pârâta U.J. C.N.S.L.R. F. Bacău critică decizia instanței de apel, arătând că, în mod greșit a fost respinsă cererea privind excepția competenței materiale a tribunalului în soluționarea cererii, competentă fiind potrivit art. 1 pct. 2 din O.U.G. nr. 138/2000, judecătoria ca instanță de fond, întrucât valoarea litigiului este de până la 2 miliarde lei.
în ceea ce privește cererea reconvențională, a susținut că ambele instanțe nu au avut în vedere îmbunătățirile aduse construcției, așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică aflat la dosar.
Recurenta-pârâtă D.G.F.P. Bacău, prin recursul declarat a susținut că, instanța de judecată s-a pronunțat fără citarea părților, iar pe fondul cauzei, calitate procesuală a avut doar Ministerul Finanțelor Publice și nu D.G.F.P. Bacău.
Recursurile sunt nefondate.
Excepția privind necompetența materială a tribunalului a fost soluționată cu putere de lucru judecat prin decizia nr. 1759 A din 2 octombrie 2000 pronunțată de Tribunalul Bacău, astfel că această critică este nefondată.
Și cel de-al doilea motiv de recurs vizând greșita respingere a cererii reconvenționale este nefondat.
îmbunătățirile aduse imobilului în litigiu sunt potrivit raportului de expertiză, întrețineri curente care incumbă oricărui deținător și nu au caracterul unor reparații capitale.
Din dispozitivul sentinței civile nr. 332 din 18 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul Bacău, rezultă că pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice alături de C.N.S.L.R. F. și U.J. a sindicatelor C.N.S.L.R. F. Bacău au fost obligați să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul în litigiu și nicidecum nu s-a dispus obligarea recurentei D.G.F.P. Bacău.
Cererea de îndreptare a erorii materiale se soluționează fără citarea părților.
Dacă instanța găsește succesor, spre a obține unele lămuri, poate dispune și citarea părților [art. 281 alin. (2) C. proc. civ.].
în speță, instanța de apel a apreciat că nu se impune citarea părților, astfel că și acest motiv este nefondat.
în consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile fiind nefondate, au fost respinse.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10243/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10234/2005. Civil → |
|---|
