ICCJ. Decizia nr. 10240/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin decizia civilă nr. 182 din 27 februarie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, s-a respins apelul reclamanților A.S., A.E.G., C.Z., D.E.C. și C.E.G. împotriva sentinței civile nr. 720 din 13 noiembrie 2003 a Tribunalului Constanța, sentință potrivit căreia s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și s-a respins, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală, cererea în restituire în baza Legii nr. 10/2001, a imobilului situat în localitatea Techirghiol, județul Constanța.
în motivarea hotărârii sale, instanța de apel a avut în vedere că, pentru a avea calitate procesuală, reclamanții trebuiau să facă dovada că sunt titularii dreptului subiectiv, dedus judecății, anume că sunt îndreptățiți la restituirea imobilului, în sensul art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001.
Or, s-a apreciat, de aceeași instanță, că reclamanții au probat că sunt moștenitorii autorilor lor, însă, nu au dovedit că autorii lor au deținut imobilul cu titlu de proprietate, în pofida adresei nr. 1407/2001 de la Arhivele Statului care, însă, demonstrează că în perioada 1898-1930 nu s-a transcris nici un act de vânzare-cumpărare de către autorul reclamanților.
împotriva susmenționatei decizii a curții de apel au declarat recurs reclamanții care, invocând pct. 9 și 10 ale art. 304 C. proc. civ., au susținut că s-a aplicat greșit legea și nu s-a ținut cont de probe, în apărare, hotărâtoare în dezlegarea pricinii.
După ce au făcut deosebire între acțiunea în retrocedare, unde nu se distinge asupra modului concret în care cei deposedați au dobândit proprietatea, față de acțiunea în revendicare, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, unde la art. 22 determină că orice înscris poate să dovedească dreptul de proprietate, recurenții fac trimitere la art. 644 și urm. C. civ. cu privire la modalitățile de dobândire a proprietății în mod originar sau derivat.
în speță, arată că, în condiția în care autorul reclamanților a construit "vila Iași", aceasta nu se putea dobândi prin act juridic de la un terț, fiind dovedit faptul edificării și al înscrierii proprietății în registrele publice.
Sub același aspect, recurenții susțin că s-a aplicat greșit art. 492 C. civ., atunci când s-a apreciat că nu s-a probat proprietatea asupra construcției, în speță proprietarul terenului nefiind pârâta, ci orașul Techirghiol, astfel că nu se aplică prezumția instituită de text.
Sub cel de-al doilea aspect, recurenții arată că au probat că autorul lor și apoi moștenitorii au fost proprietarii de drept ai imobilului, sens în care menționează înscrisuri cum sunt: anexa de la poziția 118 a decretului de naționalizare nr. 92/1950, autorizația de construire 6396/1927, adresa 2041/1996 a D.G.F.P.C.F.S. Constanța cu privire la evidența fiscală 1942 - 1947, adresa nr. 3405/2002 a Primarului orașului Techirghiol cu privire la Registrul cadastral pe anii 1932 - 1938 și referatul serviciului de urbanism și schița cadastrală, dar și testamentul autentificat sub nr. 4921/1929, lăsat de autor.
Deliberând asupra recursului, înalta Curte de Casație și Justiție l-a admis în condițiile prevăzute de art. 312 alin. (5) combinat cu art. 313 C. proc. civ., cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
O asemenea soluție se impune deoarece este necesară o analiză aprofundată a tuturor probelor referitoare chiar și la excepțiile de fond privind legitimarea procesuală, fiind utilă cercetarea acestei chestiuni prealabile nu numai pe calea dreptului comun, dar în temeiul, invocat în acțiune, al Legii nr. 10/2001.
Or, o serie de înscrisuri nominalizate în cererea de recurs, dar și actele administrate în cauză încă de la fond, deși au fost susținute ca mijloace de apărare și care prezintă pertinență sub aspectul discutat, au fost ignorate.
întrucât aceste probe nu au format obiectul cercetării de către instanță pentru a legitima pe recurenții-reclamanți ca persoane îndreptățite, în sensul dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001, instanța de trimitere se va pronunța în contextul prevederilor art. 137 C. proc. civ., după care va aborda, după caz, fondul pricinii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10234/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10238/2005. Civil → |
|---|
