ICCJ. Decizia nr. 10238/2005. Civil
| Comentarii |
|
La 10 august 2001 P.I.C. a solicitat Consiliului Local al municipiului Cluj Napoca, prin notificare formulată în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a terenului în suprafață de 210 mp înscris în C.F. Cluj Napoca sub nr. topo 12092, precum și plata de despăgubiri bănești în echivalentul sumei de 23.000 dolari SUA, reprezentând contravaloarea casei care a existat pe terenul de mai sus și care a fost expropriată și demolată în anul 1989.
Primarul municipiului Cluj Napoca a emis dispoziția nr. 1857 din 19 aprilie 2002, prin care a respins cererea de restituire a terenului în natură cu motivarea că nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, iar pentru construcția expropriată și demolată a dispus că "se vor acorda măsuri reparatorii prin echivalent, ținându-se cont de despăgubirile încasate la data exproprierii, în condițiile legii, de către instituțiile abilitate".
P.I.C. a formulat contestație potrivit prevederilor art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001 solicitând anularea dispoziției de mai sus și, în contradictoriu cu Primarul municipiului Cluj-Napoca, Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca, Municipiul Cluj-Napoca, Prefectura județului Cluj și Ministerul Finanțelor Publice, a cerut pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate dreptul său de proprietate asupra imobilului teren, să se constate dreptul său de a fi despăgubit pentru casa demolată, să fie obligați Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, Prefectura județului Cluj și Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor stabilite prin expertiză, să fie obligat Primarul municipiului Cluj Napoca să emită o nouă dispoziție în sensul celor de mai sus, să fie modificat parțial Ordinul nr. 372 din 21 mai 2001 emis de Prefectura județului Cluj în sensul de a se exclude din acesta suprafața de 162 mp și să fie restabilită situația anterioară de carte funciară prin înscrierea dreptului său de proprietate asupra terenului de 162 mp.
în cauză au intervenit în interes propriu V.I. și G.R., solicitând respingerea cererii contestatorului referitoare la anularea ordinului emis de Prefectura județului Cluj, iar contestatorul a renunțat la judecarea acestui capăt de cerere.
Tribunalul Cluj, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 326 din 2 aprilie 2003, prin care a luat act de renunțarea la judecată în privința modificării ordinului emis de Prefectura județului Cluj și a respins celelalte capete de cerere din contestație, precum și cererea de intervenție în interes propriu.
Apelurile declarate de contestator și interveniente au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 183 din 3 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă.
Contestatorul P.I.C. a declarat recurs solicitând casarea parțială a hotărârilor date în cauză pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., iar pe fond admiterea contestației sale.
Dezvoltând primul motiv de recurs, contestatorul susține că hotărârea curții de apel cuprinde motive contradictorii, statuând concomitent că sunt aplicabile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dar nu sunt incidente prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 și prevederile art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Prin prisma celui de al doilea motiv de recurs, contestatorul susține că instanța de apel a aplicat greșit speței prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 prin asemuire cu Decretul nr. 712/1966 și a încălcat dispozițiile Legii nr. 10/2001, ale art. 480 și art. 481 C. civ., ale art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, ale constituției și tratatelor internaționale la care România este parte, calificând greșit titlul statului ca fiind valabil, deși în realitate terenul a fost preluat de stat în temeiul prevederilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, ceea ce constituie o preluare fără titlu valabil.
Recursul nu este întemeiat.
Este pe deplin stabilit în cauză ca situație de fapt susținută de însuși contestatorul că acesta a dobândit de la tatăl său P.I., prin contractul de donație autentificat sub nr. 9477 din 18 decembrie 1978 la notariatul de Stat Județean Cluj, cota de 3/16 dintr-o construcție situată pe un teren în suprafață de 864 mp, prilej cu care cota corespunzătoare de 3/16 din teren a trecut în proprietatea statului în temeiul prevederilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 și a fost atribuită contestatorului în folosință pe durata existenței construcției.
De asemenea, este necontestat că, prin Decretul nr. 148/1989, a fost expropriată construcția asupra căreia contestatorul avea drept de proprietate în cotă de 3/16, contra unei despăgubiri plătite contestatorului în sumă de 42.482 lei, ulterior construcția fiind demolată.
Terenul intrat în proprietatea statului conform celor mai sus arătate, a fost restituit foștilor proprietari, de la care a fost preluat, inclusiv donatorului P.I., prin Ordinul nr. 372 din 21 mai 2001 emis de Prefectura județului Cluj în aplicarea Legii nr. 1/2000, ordin a cărui legalitate nu a făcut obiectul prezentei judecăți ca efect a renunțării contestatorului la capătul de cerere din contestație privind anularea parțială a acestuia.
Așadar, situația juridică a terenului în litigiu a fost rezolvată prin aplicarea Legii nr. 1/2000, ceea ce exclude aplicarea Legii nr. 10/2001 potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) din lege, așa cum pe deplin corect a statuat instanța de apel prin decizia supusă recursului de față.
Ca urmare, nu sunt incidente prevederile Legii nr. 10/2001 invocate de contestator în dezvoltarea recursului, neexistând nici motive contradictorii în considerentele deciziei atacate în sensul pretins de contestator.
Totodată, nu pot fi primite criticile referitoare la lipsa de valabilitate a titlului statului asupra terenului preluat în aplicarea art. 30 din Legea nr. 58/1974 în vigoare la data contractului de donație, deoarece preluarea terenului în cazul de față s-a făcut de la donatorul P.I., nicidecum de la contestatorul donatar, în a cărui proprietate a intrat prin efectul donației numai cota parte din construcție, astfel că doar fostul proprietar ar fi putut invoca preluarea terenului fără titlu valabil, iar nu contestatorul, care a avut numai drept de folosință asupra terenului până când a fost demolată construcția.
Nefiind nicicând proprietar al terenului, contestatorul nu poate susține cu temei că terenul a fost preluat de stat din proprietatea sa.
în concluzie, recursul este nefondat prin prisma tuturor criticilor formulate, astfel că a fost respins potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10240/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10230/2005. Civil → |
|---|
