ICCJ. Decizia nr. 10234/2005. Civil
| Comentarii |
|
Primarul municipiului Constanța a emis, în temeiul prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dispoziția nr. 55 din 15 ianuarie 2003, prin care a respins cererea formulată de I.R.A. și I.B.Ș., adresată Primăriei municipiului Constanța prin notificare în condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, având ca obiect restituirea în natură a terenului în suprafață de 388,05 mp situat în Constanța.
în motivarea dispoziției se face trimitere la referatul nr. 124651 din 18 iunie 2001 întocmit de comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, în care se arată, printre altele, că terenul solicitat este deținut de Primăria municipiului Constanța, solicitanții nefiind îndreptățiți la restituirea în natură pentru considerente pe larg dezvoltate în conținutul referatului.
împotriva acestei dispoziții, solicitanții au introdus contestație în temeiul prevederilor art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001, solicitând anularea sa, să se constate că terenul a constituit proprietatea autorilor lor și a fost preluat de stat fără titlu și, în principal, să se dispună restituirea terenului în natură, iar în subsidiar să fie despăgubiți dacă terenul nu poate fi restituit.
Contestatorii au menționat că au formulat contestația "în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Constanța...prin primar..." .
Tribunalul Constanța a pronunțat sentința civilă nr. 655 din 27 mai 2003, prin care a calificat contestația ca fiind introdusă împotriva Primăriei municipiului Constanța, a admis excepția lipsei capacității procesuale civile a Primăriei municipiului Constanța și a respins contestația ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală activă.
Apelul declarat de contestatori a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 145/C din 4 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă.
Amândouă instanțele au statuat că primăria nu poate sta în proces în sensul reglementat prin art. 41 C. proc. civ., întrucât, potrivit Legii nr. 215/2001, numai comunele, orașele și județele sunt persoane juridice de drept public, iar primăria, care este o structură funcțională cu activitate permanentă are atribuții de îndeplinire a hotărârilor consiliului local și dispozițiilor primarului în soluționarea problemelor curente ale colectivității, nu are capacitate de exercițiu și deci nici calitate procesuală pasivă.
Contestatorii au declarat recurs susținând că hotărârea instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, caz de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cauzei fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 20 pct. 3 și ale art. 21 pct. 1 din Legea nr. 10/2001, nicidecum dispozițiile legale avute în vedere de către instanța de apel.
Recursul este întemeiat.
Prima instanță a fost învestită de către contestatori în mod evident cu soluționarea unei contestații formulate în temeiul prevederilor art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 împotriva unei dispoziții emise de Primarul municipiului Constanța în îndeplinirea obligației instituite în sarcina sa prin art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Instanțele au apreciat eronat, prin prisma exclusivă a prevederilor Legii nr. 215/2001, că în cadrul procesual arătat în paragraful anterior primăria nu are calitate procesuală pasivă, neobservând prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora "în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București".
Cu privire la această excepție este de reținut că Legea nr. 10/2001 a instituit în Capitolul III, pentru exercitarea dreptului la restituirea imobilelor preluate abuziv, o procedură specială compusă dintr-o etapă necontencioasă și o alta contencioasă.
Prin art. 21, legea mai stabilește și părțile între care se va desfășura procedura specială, anume persoana îndreptățită la restituire și persoana juridică deținătoare a imobilului.
Art. 20 al legii prevede categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituirea către persoanele îndreptățite, modalitatea reglementată în cazul primăriilor fiind dispoziția motivată a primarilor, așa cum rezultă din conținutul alin. (3) redat mai sus integral.
Deci primăriile au fost incluse în cadrul "unităților deținătoare" cu mențiunea că dispoziția o emite numai primarul spre deosebire de celelalte unități deținătoare în cazul cărora deciziile sau dispozițiile motivate trebuie emise de organele de conducere, ceea ce înseamnă că în procesele având ca obiect contestații împotriva dispozițiilor emise de primari calitate procesuală activă au persoanele îndreptățite, iar calitate procesuală pasivă au primăriile ca unități deținătoare, neputând fi înlocuite de altă parte.
Deși nu au afirmat expres, prin statuarea în speță că primăria nu are calitate procesuală pasivă, instanțele au lăsat să se înțeleagă că asemenea calitate procesuală are numai primarul emitent al dispoziției contestate, ceea ce este esențial greșit pentru că, potrivit celor mai sus arătate, primarul nu a emis dispoziția în nume propriu, ci ca reprezentant al primăriei deținătoare a imobilului, care, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, avea obligația să răspundă la cererea de restituire transmisă prin notificare, obligație doar materializată prin dispoziția motivată emisă de primar.
Procedând în modul arătat, instanța de apel a aplicat greșit cauzei dispozițiile Legii nr. 215/2001 și a încălcat concomitent prevederile speciale ale Legii nr. 10/2001 mai sus analizate, ceea ce constituie motiv de nelegalitate în sensul reglementat prin art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
întrucât pricina a fost soluționată nelegal pe cale de excepție atât în primă instanță, cât și în apel, văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., recursul a fost admis, decizia atacată a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecarea apelului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10235/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10240/2005. Civil → |
|---|
