ICCJ. Decizia nr. 10401/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 731/2002, Tribunalul Cluj a respins acțiunea civilă introdusă de reclamanții F.R. și S.N. împotriva pârâților Consiliul local Cluj-Napoca, Primarul municipiului Cluj-Napoca și SC A.T. P. SA Cluj-Napoca având ca obiect: constatarea caracterului abuziv al preluării imobilului înscris în C.F. Cluj Napoca având nr. top 5141 de către Statul Român; constatarea nulității contractelor de închiriere și vânzare-cumpărare încheiate de Statul Român și terți cu privire la acest imobil; restabilirea situației anterioare de C.F. prin înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților, urmând ca Primarul municipiului să emită dispoziție de restituire în natură și să predea efectiv imobilul către aceiași reclamanți.
Sentința a fost menținută prin decizia civilă nr. 59/2003 a Curții de Apel Cluj, ca urmare a respingerii apelului reclamanților.
Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a reținut în esență că sentința tribunalului este legală și temeinică determinat de faptul că, antecesorul reclamantelor, numitul H.L. ce deținea acțiuni la F.L. SA Cluj al cărui sediu era compus din imobilul în litigiu, a decedat în anul 1945. Ulterior decesului, respectiv în anul 1948, imobilul a fost efectiv cumpărat de F.L., iar în anul 1950, în baza Decretului nr. 92/1950 a trecut în proprietatea Statului Român.
Dat fiind faptul că, în anul 1950 și chiar în anul 1948, nu s-a dovedit faptul că, antecesorii reclamanților și succesorii lui H.L. erau acționari ai fabricii, rezultă că nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la acordarea despăgubirilor în natură.
Chiar și în situația în care reclamanții ar fi avut calitate procesuală activă derivată din calitatea de persoane îndreptățite la restituire, instanțele au considerat că, nu ar fi putut beneficia de admiterea capetelor de cerere vizând nelegalitatea preluării, anularea intabulării și înscrierea dreptului de proprietate deoarece, acestea se întemeiază pe dreptul comun deci, se tinde la eludarea legii speciale nr. 10/2001.
Fiind emisă dispoziția Primarului nr. 5007 și 5008/2002 reclamanții au doar posibilitatea contestării acestor acte în baza Legii nr. 10/2001 și numai în cadrul acestei proceduri se poate analiza temeinicia cererii lor de acordare a măsurilor reparatorii.
Nici capătul de cerere vizând anularea contractelor încheiate de Statul Român, nu putea fi admis deoarece nu au fost indicate nici contractele contestate și nici terții dobânditori a căror chemare în judecată ar fi fost imperios necesară pentru respectarea principiului contradictorialității și pentru ca hotărârea să le fie opozabilă.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții F.R. și S.N.S.M. căreia i-au adus următoarele critici.
în mod greșit s-a considerat că reclamantele nu au calitate procesuală activă căci, atâta timp cât au făcut dovada faptului că sunt succesoarele fostului asociat al F.L. Cluj, au demonstrat pe deplin că au o astfel de calitate.
Pe de altă parte, imobilul avea destinația de locuință și astfel a fost folosit, cu excepția unei singure camere de la parter afectată fabricării lacătelor. Această destinație locativă a făcut ca imobilul să fie scos din circuitul comercial și să fie inclus în cel civil, permițând restituirea lui în natură.
în opinia recurentelor, instanțele de fond și apel trebuiau să le restituie în natură imobilul deoarece, făcând dovada că sunt succesorii fostului acționar, beneficiază de dispozițiile art. 3 lit. b) din H.G. nr. 498/2003 care, folosind sintagma de "asociați ai persoanelor juridice" a înțeles prin aceasta, acționarii respectivelor entități, căci altfel, s-ar ajunge la o interpretare restrictivă care este contrară scopului legii.
O altă critică se referă la greșita reținere a întemeierii acțiunii pe dreptul comun când în realitate, ea se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Pe de altă parte, calea recomandată de către instanța de apel, aceea a plângerii împotriva dispozițiilor date de Primar, se contrazice cu însăși soluția obținută în aceste plângeri, obiect al unor dosare separate, soluție prin care s-a dispus respingerea plângerii tocmai pentru existența autorității de lucru judecat, respectiv, a existenței prezentului dosar.
Recursul reclamanților este fondat.
Astfel, la stabilirea lipsei calității procesuale active a reclamanților, instanțele au pornit de la împrejurarea că, în anul preluării imobilului de către stat, 1950, nu au făcut dovada faptului că antecesorii lor mai dețineau acțiuni.
în condițiile în care, ulterior anului 1948 adică al anului cumpărării imobilului de către F.L. potrivit evidenței de C.F., s-a pronunțat decizia civilă nr. 3233/49 (f. 5 fond) care constată calitatea de succesori și dreptul asupra unui număr distinct de acțiuni ce formau capitalul social al fabricii al antecesorilor reclamanților, calitatea procesuală a acestora din urmă, este dovedită.
Prin urmare, reclamanții au făcut dovada faptului că, în decizia 1949, data pronunțării deciziei 3233, antecesorii lor dețineau un total de 320 acțiuni la fabrică. Dacă aceste acțiuni au mai rămas ori nu în patrimoniul lor la data intrării în vigoare a Decretului nr. 92/1950, adică al actului de preluare la stat, trebuia dovedit eventual de către pârâți atâta timp cât reclamanții, s-au conformat prevederilor art. 1169 C. civ.
Pe de altă parte, problema admisibilității acordării de măsuri reparatorii pentru titularii unor acțiuni la societățile comerciale, a fost tranșată prin dispozițiile art. 3 lit. b) și art. 32 din Legea nr. 10/2001 precum și pct. 3.2 din H.G. nr. 498/2003 care asimilează cu "asociații" îndreptățiți la aceste măsuri și pe cei care dețin "active" precum și acțiuni cărora le conferă caracterul de bunuri mobile corporale susceptibile de restituire în natură ori echivalent.
în speță, acțiunea a fost respinsă și pentru faptul de a se fi întemeiat pe dispozițiile dreptului comun și nu pe cele ale Legii speciale nr. 10/2001 sub imperiul căreia a fost pornită.
Avându-se în vedere faptul că, la filele 62 și 63 fond se găsesc notificările expediate de R. și N., că la f. 91 și 94 se găsesc dispozițiile de respingere a notificărilor, date de către Primar, rezultă că există elementele de interpretare a acțiunii ca putând fi întemeiată și pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, așa după cum susțin recurenții.
Dat fiind faptul că în recurs, aceiași recurenți, vorbesc de atacarea dispoziției Primarului pe calea unei acțiuni separate, rezultă că se impune verificarea acestor aspecte prin consultarea respectivelor dosare în raport de care, să se ia măsurile procedurale legale.
în concluzie, recurenții au calitate procesuală activă după cum au și dreptul la măsuri reparatorii pentru acel număr de acțiuni deținute de către antecesorii lor.
Posibilitatea acordării acestor măsuri, este însă condiționată de clarificarea naturii juridice a acțiunii deduse judecății, fapt ce presupune atât precizări din partea reclamanților cât și verificări ale eventualelor acțiuni paralele promovate de aceștia.
Odată clarificată această problemă, dacă mai este necesar, eventual, se va suplimenta probațiunea de către partea interesată, respectiv pârâți, pentru dovada faptului contrar celui făcut de reclamanți, adică inexistența acțiunilor în patrimoniul acționarilor, la data naționalizării.
Va fi analizată și problema naturii măsurilor reparatorii față de faptul demolării construcțiilor, al precizării de la (f. 12 fond) precum și al dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, în situația în care se va concluziona asupra nevoii acordării acestora.
Totodată, va fi examinat aspectul legat de posibilitatea formulării acțiunii doar de doi dintre cei 4 succesori ai defunctului H.L., care nu sunt în indiviziune și au un număr de acțiuni distinct determinat prin hotărâre judecătorească.
Cum toate aceste aspecte presupune nu doar reanalizarea probațiunii administrate ci și suplimentarea probațiunii de către părțile interesate cât și clarificarea naturii juridice a acțiunii, pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. și art. 313 C. proc. civ. a fost admis recursul, au fost casate cele două hotărâri și a fost trimisă cauza la instanța de fond pentru rejudecare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10402/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10398/2005. Civil → |
|---|
