ICCJ. Decizia nr. 10503/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Negrești Oaș reclamanții P.T.N., N.M., S.E., T.M., D.C., ș.a., au chemat în judecată pârâții Tribunalul Satu Mare și Ministerul Justiției pentru a fi obligați să le restituie sumele încasate prin reținerea procentului de 7% din salariul lunar, cu titlul de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru perioada 1 ianuarie 2000-30 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflație până la data executării hotărârii.
Prin întâmpinare Ministerul Justiției și Tribunalul Satu Mare au solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că reclamanții au dreptul la asistență medicală dacă fac dovada reținerii în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate, a primelor de asigurare. Totodată, Tribunalul Satu Mare a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a formulat cerere de chemare în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., deoarece reținerea contribuției de asigurări sociale de sănătate s-a făcut în baza legii și a contractului de asigurare încheiat de reclamanți cu casa de asigurare.
Judecătoria Negrești Oaș, prin sentința civilă nr. 1504 din 10 septembrie 2002, a respins excepțiile invocate de pârâți, a admis acțiunea, a obligat pârâtele să restituie reclamanților suma reținută cu titlul de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 7% din salariul brut pe perioada 1 ianuarie 2000-30 martie 2001, actualizate la data efectuării plății prin aplicarea coeficientului de inflație pentru fiecare sumă și a respins cererea de chemare în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., și a luat act de renunțarea la judecată a doi dintre reclamanți.
Instanța de fond a reținut în esență că în conformitate cu prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistrații în activitate s-au pensionați, precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței medicale gratuite de plata a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, iar modificarea intervenită în materie, prin înserarea acestei condiții, se referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile bănești respective.
Tribunalul Satu Mare, prin decizia civilă nr. 79/R din 21 martie 2003 a admis recursurile pârâților, a admis excepția autorității de lucru judecat privind cererile formulate de 6 dintre reclamanți, pe care, pe fond, le-a respins iar, în ceea ce privește restul cererile cu care instanțele au fost sesizate, a fost admisă cererea de chemare în garanție a intimatei C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., ce a fost obligată să restituie reclamanților sumele de bani solicitate.
Pentru a admite cererea de chemare în garanție, instanța de control judiciar a reținut că sumele de bani în litigiu, au fost virate lunar intimatei C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., care trebuie obligată să le restituie, iar în ceea ce privește pe cei 6 reclamanți, pretențiile acestora au fost, anterior, soluționate prin hotărâri judecătorești irevocabile, astfel încât excepția autorității de lucru judecat este întemeiată.
în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva acestor 2 hotărâri, considerând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei în fond.
în acest sens, se susține că în conformitate cu prevederile Legii nr. 92/1992, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, iar condițiile în care acestea se acordă au fost stabilite prin H.G. nr. 409/1998, precum și prin Normele emise pentru aplicarea acestei hotărâri, în sensul că acordarea gratuităților se face în condițiile prevăzute de Legea nr. 145/1997.
Se mai reține că printr-o interpretare sistematică a tuturor actelor normative menționate, în ordinea lor cronologică, rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la asistență medicală gratuită, numai dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.
De asemenea, se invocă împrejurarea că în Legea nr. 145/1997 se prevede obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români, cu domiciliul în țară, pentru cetățenii străini și apatrizi care au reședința în România, dar, totodată și obligația acestora de a plăti contribuția lunară, cei exceptați de la plata contribuției fiind nominalizați în mod expres în mai multe texte de lege, iar în aceste categorii de persoane nu figurează magistrații și personalul auxiliar de specialitate.
Se concluzionează în recursul în anulare că prin tăcerea legiuitorului, care nu a prevăzut în categoriile exceptate și pe magistrați și personalul auxiliar de specialitate, se deduce intenția ca aceștia să nu fie scutiți de plata pentru fondul de asigurări sociale de sănătate.
Ca atare, se apreciază că prin hotărârile criticate, instanțele au interpretat și au aplicat greșit actele normative în vigoare, atunci când au apreciat că magistrații nu trebuie să plătească contribuția lunară, iar această încălcare a legii a determinat o soluționare greșită a cauzei în fond.
în consecință, pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului în anulare și pe fond respingerea acțiunii reclamanților.
Recursul în anulare este fondat.
Este de reținut în primul rând, că atât în considerentele hotărârilor criticate, cât și în motivele formulate în recursul în anulare sunt invocate aceleași prevederi legale, interpretarea lor fiind însă total diferită.
Astfel, printr-o interpretare sistematică a tuturor dispozițiilor cuprinse în actele normative ce vor fi analizate, urmează a se reține.
Este de necontestat că în conformitate cu prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, republicată la 30 septembrie 1997, magistrații și personalul auxiliar de specialitate să beneficieze în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze.
Condițiile de acordare a gratuităților, așa cum se precizează în alin. (2) al art. 99 din lege, se stabilesc prin hotărâre a guvernului.
în acest sens, Guvernul a emis la 20 iulie 1998 Hotărârea nr. 409, care în art. 1 arată fără echivoc, că de aceste gratuități să beneficieze în condițiile Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 (intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998), anumite categorii de persoane, aspect prevăzut și în normele comune nr. 318/FB-64-807/C din 26 mai 1999 emise de Ministerul Justiției, Curtea Supremă de Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pentru aplicarea H.G. nr. 409/1998.
în consecință având în vedere aceste acte normative care prevăd fără echivoc că beneficiul gratuităților prevăzute de art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 se face în condițiile Legii nr. 145/1997, care prevăd în art. 4 obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români cu domiciliul în țară, iar în alin. al doilea, arată în mod imperativ că "asigurații vor plăti o contribuție lunară pentru asigurări sociale de sănătate", situația este clarificată.
în art. 6 și art. 55 din aceeași lege sunt arătate categoriile de persoane care beneficiază de asigurare fără plata contribuției și cele care sunt scutite de această plată.
Din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă că legiuitorul a arătat în mod explicit care este voința sa și anume că, beneficiul gratuităților pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate "să se facă în condițiile Legii nr. 145/1997.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca cei prevăzuți în art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 să aibă calitatea de asigurați fără plata contribuției, sau să fie scutiți de ea, nu ar fi făcut trimitere la condițiile Legii nr. 145/1997 și ar fi menționat-o expres, incluzându-i în categoriile prev. de art. 6 și art. 55 din această lege.
Legiuitorul însă nu a dorit acest lucru, pentru că în categoria exceptaților au fost cuprinse persoanele care nu au venituri sau nu pot dobândi venituri într-o anumită perioadă.
Ca atare, instanțele care au reținut în hotărârile criticate prin recursul în anulare ca sintagma "în condițiile Legii nr. 145/1997" au fost necesare pentru a atesta existența și raportul între Legea specială nr. 92/1992 și Legea generală nr. 145/1997, au interpretat și au aplicat greșit actele normative mai sus menționate, încălcând esențial legea, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
Distinct de cele mai sus menționate, urmează a mai reține că, înainte de soluționarea irevocabilă a cauzei prin Legea nr. 118 din 30 martie 2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 179 din 11 noiembrie 1999 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992,art. 99 alin. (1) a căpătat următorul cuprins: "magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției de asigurări sociale de sănătate", ceea ce demonstrează în plus că voința legiuitorului a fost constantă, în sensul ca gratuitățile să se acorde cu condiția plății contribuției lunare pentru asigurări sociale de sănătate.
Astfel fiind, față de considerentele arătate, recursul în anulare a fost admis, s-au casat hotărârile criticate și pe fond au fost respinse acțiunea reclamanților și cererea de chemare în garanție.
Au fost respinse toate excepțiile invocate de intimați și s-a luat act de renunțarea la judecata acțiunii formulată de reclamanții D.C.D. și B.V.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10515/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10506/2005. Civil → |
|---|
