ICCJ. Decizia nr. 10506/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 17 ianuarie 2003 pe rolul Tribunalului Cluj reclamanta C.A. a chemat în judecată Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 și primarul municipiului, pentru ca în contradictoriu cu aceștia să i se constate dreptul de proprietate asupra unui teren de 850 mp înscris în C.F. și ca urmare anularea dispoziției primarului cu nr. 3020 din 12 noiembrie 2001 și obligarea acestuia să emită o nouă dispoziție de restituire în natură a imobilului.
Tribunalul Cluj prin sentința civilă nr. 188 din 28 februarie 2003 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al municipiului Cluj Napoca și Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 și a respins acțiunea împotriva acestor pârâți precum și ca nefondată acțiunea împotriva primarului municipiului Cluj Napoca.
în motivarea acțiunii s-a reținut că prin dispoziția nr. 3020/2001 primarul municipiului Cluj Napoca a respins notificarea de restituire în natură a suprafeței de 850 mp constatând că această cerere prin obiectul său nu intră în sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001.
Odată stabilit acest cadru procesual s-a constatat că ceilalți doi pârâți nu au calitate procesuală pasivă.
Cât privește fondul cauzei instanța a constatat că în baza Legii nr. 18/1991 reclamanta a redobândit în proprietate 7733 mp situați în Cluj Napoca prin titlu de proprietate nr. 28811/1921 din 25 septembrie 1996 emis de Comisia de judecată pe reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului. S-a constatat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, obiectul restituirii constituindu-l terenuri al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar, nr. 18/1991. Ca urmare, s-a respins acțiunea în temeiul art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 136 din 12 septembrie 2003 a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Curtea de apel a motivat respingerea criticilor formulate de reclamantă susținând că antecesorii reclamantei, S.I. și S. au intrat în CAP înfrățirea cu o suprafață de 2900 mp teren din care prin titlul de proprietate 288/1/1921 din 27 septembrie 1996 reclamantei i s-au atribuit 2050 mp, diferența de teren fiind ocupată de REMEL - FRE Cluj, care pe suprafața de 850 mp a amplasat stația de transformare de 110 kw. S-a mai susținut că reclamanta a fost înscrisă într-o anexă nr. 39 la poziția 224 pentru a fi despăgubită în lipsa unor suprafețe de teren excedentare pe raza orașului. Această situație a fost reținută din considerentele sentinței civile nr. 7 - 2 din 21 februarie 2001.
S-a constatat așadar că în mod corect instanța de fond a constatat că potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001, această lege nu este incidentă în cauză.
împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat în termen recurs invocând motivele prevăzute de art. 9 și art. 10 din art. 304 C. proc . civ.
în esență reclamanta recurentă a criticat concluziile instanței de a se considera în temeiul art. 8 din Legea nr. 10/2001 că acest act normativ este neaplicabil. S-a mai criticat faptul că s-au reținut situații de fapt neprobate și că nu s-a luat în considerare existența decretului secret prin care i s-au preluat abuziv terenurile.
Recursul este nefondat.
Instanțele în raport de situația de fapt concretă probată în cauză și având în vedere istoricul cererilor de revendicare ale reclamantei în mod corect au constatat că restituirea terenurilor revendicate de reclamantă este supusă regulilor și soluțiilor prevăzute de legea fondului funciar, în raport de care Legea nr. 10/2001 prin art. 8, se delimitează precis.
Temerea reclamantei că în urma soluționării cererii de revendicare prin aplicarea legii fondului funciar au rămas porțiuni de teren nerestituite nu este reală, pentru terenul astfel revendicat luat în analiză și prin hotărâre judecătorească autentică s-a constatat că reclamanta urmează să primească despăgubiri.
în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 și ca urmare s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Cât privește motivul întemeiat pe art. 304 pct. 10 C. proc . civ. acesta privește, din expunerea făcută de recurentă, tot problema aplicării legii, cu privire la care s-au făcut deja constatările mai sus expuse.
Constatând că nu sunt reunite condițiile de aplicare ale art. 304 pct. 9 și 10 C. proc . civ. a fost respins ca neîntemeiat recursul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10503/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10512/2005. Civil → |
|---|
