ICCJ. Decizia nr. 10466/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 6 mai 2004 pe rolul Tribunalului București, reclamanta SC M.L. SA a solicitat, în contradictoriu cu O.S.I.M., decăderea pârâtei SC R.D. SA din drepturile conferite de marca O. nr. 36235, în privința clasei 30, pentru produsul făină.
în motivarea acțiunii, al cărei temei în drept a fost art. 45 lit. a) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, s-a susținut că reclamanta produce făină cu această marcă, iar pârâta refuză să-i dea în folosință marca O. pentru făină, pe care o deține, dar nu a folosit-o niciodată efectiv.
După administrarea probei cu înscrisuri și interogatorii, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 1061 din 22 decembrie 2004, prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea.
A reținut instanța, în esență, că cererea pârâtei de înregistrare a mărcii O. nr. 36235 a fost admisă la protecție la data de 18 august 2000 și a fost publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală, secțiunea Mărcii nr. 4/2000, iar certificatul de înregistrare a mărcii a fost eliberat de O.S.I.M. la data de 10 octombrie 2000, către pârâtă.
Ca atare, nu sunt întrunite cerințele art. 45 lit. a) din Legea nr. 84/1998 care să justifice decăderea pârâtei din dreptul la marcă, timp de cinci ani, datorită incertitudinii în legătură cu aproprierea mărcii până la data înregistrării mărcii în Registrul Național al Mărcilor. Acest fapt a determinat instanța să aprecieze că lipsa de folosință este justificată la data introducerii acțiunii.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis, prin decizia civilă nr. 265 din 30 iunie 2005 pronunțată de Curtea de apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. A fost schimbată în parte sentința, în sensul că acțiunea a fost respinsă ca prematur formulată.
în motivarea deciziei, instanța de apel, reținând drept corectă situația de fapt și interpretarea în drept a primei instanțe, a considerat că numai după împlinirea termenului de 5 ani, ce curge de la data publicării mărcii în Registrul Național, cererea poate fi analizată pe fond, până atunci fiind calificată ca prematură.
împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs atât reclamanta SC L. cât și pârâta SC R.D.
Ambele recurente au invocat nelegalitatea deciziei, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea recursului său, reclamanta a susținut în esență că este greșită aprecierea instanțelor privind curgerea termenului de 5 ani prevăzut de art. 45 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998 cel mai devreme de la data înregistrării mărcii în Registrul Național al Mărcilor, în realitate, acest termen curgând de la data obținerii protecției de către pârâtă (8 octombrie 1996), în cel mai rău caz, de la intrarea în vigoare a Legii nr. 84/1998 (23 iulie 1998). Ca atare se solicită modificarea deciziei și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, interesul său, care produce făină sub numele O. din luna august 2002, fiind evident.
în recursul său, pârâta SC R.D. SA susține că în mod greșit în apel acțiunea a fost respinsă ca prematură, în condițiile în care toate probele privind fondul litigiului fuseseră administrate.
Recursul reclamantei este nefondat.
Pârâta SC R.D. SA este titulara dreptului la marca nr. 36235 O. verbală albă pe fond albastru, dobândind protecție pe teritoriul României pe termen de zece ani de la data de 8 octombrie 1996 pentru mai multe clase de produse și servicii, inclusiv clasa 30 (cafea, ceai, zahăr, orez, tapioca, sagou, înlocuitori de cafea, făină și preparate făcute din cereale, pâine, miere, sirop de melasă, drojdie, praf de copt, sare, muștar, oțet, sosuri, mirodenii, gheață).
Cererea de înregistrare, depusă la data menționată, i-a fost aprobată pârâtei abia în anul 2000, astfel cum este necontestat.
La data de 16 martie 2004 titulara mărcii i-a comunicat reclamantei că prin folosirea mărcii O. săvârșește acte de concurență neloială, sancționate atât de legislația internă, cât și de Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale din 1983, revizuită. Ca atare, a invitat-o pe SC M.L. SA să soluționeze pe cale amiabilă diferendul.
în urma eșuării acestei căi de negociere, reclamanta a promovat acțiunea de față, prin care pretinde apărarea pe cale judiciară a dreptului său de a produce în continuare făină marca O., cu motivarea că pârâta nu a folosit timp de 5 ani de la data acordării protecției dreptul conferit de marcă.
Cum bine au reținut ambele instanțe, sancțiunea decăderii din drepturile conferite de marcă (consacrată pentru prima dată prin Legea nr. 84/1998) nu poate opera împotriva unui titular care abia în anul 2000 a avut certitudinea acordării acestei protecții, căci contra non valentem non currit praescriptio.
în tăcerea legii speciale sub aspectul menționat, conduita pasivă a pârâtei se încadrează în limitele prevăzute de legea generală și de principiile de drept ale exercitării unui drept.
în limitele celor zece ani pentru care s-a acordat protecție dreptului la marca O. pârâtei, aceasta are libertatea de a uza de dreptul conferit, neputând fi sancționată pentru abuz.
în aplicarea art. 45 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998, invocat de recurenta-reclamantă, trebuie verificat dacă cerințele acestui text sunt sau nu îndeplinite în speță, verificare pe care pertinent și corect prima instanță a făcut-o:
Conform acestui text de lege, orice persoană interesată poate solicita Tribunalului București, oricând în cursul duratei de protecție a mărcii, decăderea titularului din drepturile conferite de marcă dacă fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani, pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată .
Reclamanta susține că este o asemenea persoană interesată, în sensul textului legal anterior redat, cu motivarea că produce ea însăși făină marca O. din august 2002.
Chiar noțiunea de "persoană interesată" este discutabilă în speță, atâta timp cât, potrivit unei interpretării tradiționale, interesul promovării unei acțiuni în justiție trebuie să fie, printre altele, juridic și legitim, adică în concordanță cu legea și cu regulile de conviețuire socială.
în speță, cum a rezultat din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, abia după ce a fost sesizată că practică concurență neloială, folosind o marcă al cărei titular era o altă persoană, reclamanta și-a vădit interesul în decăderea pârâtei din dreptul de a folosi marca.
O altă caracteristică a interesului care se cere a fi întrunită pentru promovarea oricărei acțiuni este aceea de a fi născut și actual. Demersul la justiție este substitutul "războiului" (bellum iustus quibus est necessitas). Cum nu există "război preventiv", nu există nici "proces preventiv".
Reclamanta nu are un interes născut și actual pentru a fi protejat juridicește.
Acțiunea de față nu se poate încadra printre cele care, prin excepție, pot fi promovate cu caracter preventiv, cum ar fi cele prevăzute de art. 110 C. proc. civ.
Dincolo de inexistența unui interes legitim și actual din analiza pertinentă pe care instanța de fond a făcut-o, rezultă că nici cealaltă condiție, prevăzută de textul special al art. 45 alin. (1) lit. a) din lege, nu este îndeplinită.
într-adevăr, s-a demonstrat incontestabil că nefolosirea de către pârâtă a mărcii pentru produsul făină nu poate fi calificată ca "fără motive justificate", pentru a atrage decăderea, astfel cum solicită reclamanta.
Fiind realizată o judecată în fond, în mod corect acțiunea a fost respinsă ca nefondată de către Tribunalul București, a cărui sentință, fiind legală și temeinică, a fost păstrată în urma respingerii recursului reclamantei și a admiterii recursului pârâtei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10509/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10465/2005. Civil → |
|---|
