ICCJ. Decizia nr. 10570/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin notificarea adresată Prefecturii județului Vâlcea și înregistrată sub nr. 3844 din 22 mai 2001, reclamanta M.E. a solicitat acordarea de despăgubiri, în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru un teren de 736 mp, o casă de locuit și un gard de 40 m, toate situate în Râmnicu Vâlcea, și expropriate prin Decretul nr. 18/1987.
Ca răspuns la notificarea trimisă de Prefectură și înregistrată sub nr. 2/2001, primarul municipiului Râmnicu Vâlcea a emis dispoziția nr. 2219 din 11 iunie 2004 privind restituirea în natură a terenului de 106 mp, situat în Râmnicu Vâlcea. Cu privire la construcția demolată se menționează că nu se pot acorda măsuri reparatorii deoarece valoarea acesteia la momentul demolării nu a depășit plafonul în limita căruia s-au acordat despăgubiri.
La data de 8 iulie 2004, reclamanta a formulat o contestație, înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub nr. 1077/2004, prin care s-a solicitat anularea dispoziției și obligarea primarului municipiului Vâlcea de a emite o nouă dispoziție pentru restituirea în natură a suprafeței de 286 mp în loc de 106 mp, precum și pentru măsuri reparatorii prin echivalent pentru restul terenului de 450 mp și pentru construcțiile demolate de pe teren.
în motivarea acțiunii s-a arătat că, reclamanta, împreună cu mama sa O.G., în prezent decedată și a cărei unică succesoare este, au avut în proprietate imobilele menționate în notificare. Acestea au fost expropriate pentru utilitate publică, respectiv pentru construirea de locuințe și dotări tehnico-edilitare aferente, prin Decretul nr. 18/1987, acordându-se despăgubiri în sumă de 39.692 lei.
Reclamanta a mai arătat că, din suprafața de teren expropriată au fost ocupați numai 450 mp, restul de 286 mp fiind liberi și posibil de restituit în natură.
La data de 9 decembrie 2004, reclamanta și-a precizat cererea pentru restituirea în natură a suprafeței de 174,97 mp, stabilită ca fiind liberă de orice construcție sau utilități prin expertiza efectuată în cauză de inginer P.L.
Prin sentința civilă nr. 1115 din 16 decembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea s-a admis în parte cererea reclamantei, în sensul că s-a anulat în parte dispoziția atacată și au fost obligați pârâții Primarul municipiului Vâlcea și Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea să emită o dispoziție de restituire în natură a suprafeței de 174,97 mp teren, identificat prin expertiza tehnică efectuată în cauză și de restituire prin echivalent a diferenței de teren de 561,03 mp.
S-au menținut dispozițiile privitoare la construcții și au fost obligați pârâții la plata sumei de 8.000.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că reclamanta a făcut dovada că este persoană îndreptățită, potrivit legii, să i se restituie în natură suprafața de teren neocupată de construcții, respectiv 174,97 mp (din care o parte este ocupată de un terț), așa cum a solicitat aceasta prin precizarea de acțiune, precum și să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferența de teren ocupată.
S-a reținut că reclamanta nu a mai solicitat despăgubiri pentru construcțiile demolate, acceptând rezolvarea dată prin dispoziția atacată și s-au acordat cheltuieli de judecată constând în onorarii de avocat și de expert.
Apelul declarat de pârâți a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 291/A din 21 aprilie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale.
Apelanții au invocat imposibilitatea restituirii în natură a unei suprafețe de 97,47 mp, inclusă în suprafața de 174,97 mp stabilită prin sentință deoarece aceasta se află în posesia unor terți, respectiv M.G. și M.E. care au dobândit-o în baza certificatului de moștenitor nr. 55/56/2003.
Instanța a respins apelul pârâților, motivat de faptul că dreptul invocat de un terț nu constituie un impediment la restituirea în natură a terenului preluat abuziv de stat, în condițiile în care acesta are la îndemână o acțiune în revendicare pentru a-și valorifica dreptul pretins.
în termen legal, pârâții au declarat recurs împotriva acestei decizii, motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susține că instanțele au încălcat dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 întrucât i-au obligat să emită dispoziție pentru o suprafață de teren pe care nu o dețin, respectiv cea ocupată de familia M.G. și E., pentru care aceștia exhibă un certificat de moștenitor.
Recursul este nefondat.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că în anul 1987 a fost expropriată suprafața de 736 mp teren proprietatea reclamantei și a mamei sale, teren pe care s-au construit blocuri de locuințe, dar din care a rămas neocupată o porțiune de 174,97 mp, conform constatărilor expertizei tehnice.
Este, deci, incontestabil că situația reclamantei se încadrează în dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, aceasta putând beneficia de restituirea în natură a suprafeței rămase libere și de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cea ocupată, așa cum corect a stabilit instanța de fond și a confirmat instanța de apel.
împrejurarea că un terț a ocupat o parte din terenul rămas liber, pretinzând un drept dobândit prin moștenire, nu are nici o relevanță în cauză și nu face admisibil recursul pârâților.
Reclamanta este persoană îndreptățită, în sensul art. 3 din lege, iar primăria (în redactarea inițială a textului art. 20 alin. (3) din legea republicată și nemodificat prin Legea nr. 247/2005) este unitate deținătoare, astfel că primarul este obligat să emită dispoziție pentru suprafața preluată prin expropriere și rămasă liberă.
Faptul că un terț a ocupat o parte din acest teren, invocând un drept dobândit prin moștenire nu înlătură calitatea primăriei de persoană deținătoare, în sensul legii și, prin urmare, nici obligația ei de restituire în natură.
Terțul are propriile sale căi legale pentru valorificarea dreptului pe care-l pretinde și nu prin intermediul primăriei.
De altfel, în recurs s-au depus dovezi în sensul că primarul municipiului Râmnicu Vâlcea a executat sentința civilă nr. 1115 din 16 decembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea, prin emiterea dispoziției nr. 3744 din 1 august 2005 privind restituirea în natură a terenului de 174,97 mp către reclamantă, procedând și la punerea în posesie, conform procesului-verbal din 29 septembrie 2005.
Pentru aceste considerente, recursul a fost respins ca nefondat [art. 312 alin. (1) C. proc. civ.].
| ← ICCJ. Decizia nr. 10606/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10518/2005. Civil → |
|---|
