ICCJ. Decizia nr. 10512/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția civilă, la 24 octombrie 2002, reclamantul M.C.C. a chemat în judecată pe pârâta Primăria orașului Drăgănești Olt pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea dispoziției nr. 1476/2002 a primăriei Drăgănești Olt.
în motivarea cererii s-a arătat că în mod greșit s-a considerat că nu poate beneficia de măsuri reparatorii deoarece ar fi primit despăgubiri. Legea nr. 10/2001 prevede, pentru o astfel de situație, obligarea fostului proprietar la restituirea sumelor primite, în valoare actualizată.
Prin încheierea din 19 februarie 2003 tribunalul a luat act de renunțarea reclamantului la judecată, în temeiul art. 246 C. proc. civ.
împotriva acestei încheieri reclamantul a declarat recurs însă, Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 324 din 7 noiembrie 2003 a admis "apelul" și s-a pronunțat asupra fondului cauzei în sensul că a admis contestația, a anulat dispoziția primarului și a stabilit că M.C. are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent conform procesului verbal nr. 918 din 26 februarie 1996.
în considerentele hotărârii s-a reținut că la fila 20 din dosar exista cererea reclamantului prin care arăta că renunță la capătul de cerere privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent întrucât nu există norme, dar și-a menținut cererea privind anularea dispoziției primarului.
Decizia instanței de control judiciar a fost recurată de către Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, DGFP Olt critica, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
în ședința publică de la 19 februarie 2003 reclamantul a declarat că renunță la judecată, motivat de faptul că s-a adresat Prefecturii județului Olt pentru despăgubiri.
Renunțarea la judecată se constată prin încheiere dată fără drept de apel. în aceste condiții, împotriva încheierii nu se putea face apel.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a apreciat că deși recurentul și-a motivat în drept recursul pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dezvoltarea criticilor formulate face posibilă încadrarea acestora în motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în raport de care a și fost analizat recursul, reținând următoarele:
Prin încheierea dată la 19 februarie 2003 Tribunalul Olt a luat act de renunțarea reclamantului la judecată.
Conform art. 246 alin. (2) C. proc. civ., renunțarea la judecată se constată prin încheiere dată fără drept de apel.
Unul dintre principiile care guvernează regimul căilor de atac este acela al legalității căii de atac care presupune că hotărârea judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege.
în speță, deși reclamantul a declarat recurs, instanța de control judiciar, cu încălcarea dispozițiilor procedurale enunțate, a judecat un apel, fără ca eventual, în prealabil să fi pus în discuția părților calificarea căii de atac în condițiile art. 84 C. proc. civ.
De vreme ce s-a nesocotit un principiu care reglementează desfășurarea procesului civil conform etapelor impuse de legiuitor, hotărârea pronunțată este lovită de nulitate. Vătămarea suferită de recurent decurge din aceea că, deși legea nu o prevede, s-ar ajunge ca problema privitoare la renunțarea reclamantului la judecată să fie analizată într-o etapă procesuală suplimentară, aceea a apelului.
Față de cele ce preced, rezultă că hotărârea este susceptibilă de casare pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., de vreme ce vătămarea provocată prin actul de procedură săvârșit de instanță nu poate fi acoperită decât prin anulare, așa cum impune art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Conform art. 3 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.
în aceste condiții, după casare, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. pricina a fost trimisă curții de apel pentru ca, judecând recursul, să analizeze dacă hotărârea primei instanțe este sau nu legală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10506/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10509/2005. Civil → |
|---|
