ICCJ. Decizia nr. 10666/2005. Civil
| Comentarii |
|
Municipiul București prin Primarul General a formulat la 9 noiembrie 2004 cerere de revizuire a sentinței civile nr. 375 din 9 aprilie 2003 pronunțată la Tribunalul București, secția a III-a civilă. Ca temei de drept au fost invocate prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
în motivarea cererii se arată că prin actele noi prezentate (matricola nr. 2 privind imobilul, adresa nr. 518 din 24 martie 2003 a Prefecturii județului Sibiu, adresa nr. 3555 din 25 februarie 2003 a Direcției de Impozite și Taxe Locale sector 1, adresa nr. 21373 din 23 ianuarie 2003 a aceleiași direcții, alte adrese care dovedesc că proprietarul imobilului în litigiu, în perioada 1947-1948 se stabilise pentru totdeauna la Sibiu) rezultă că aprecierea instanței prin hotărârea 375/2003 în sensul că naționalizarea s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. II din Decretul nr. 92/1950 și că titlul statului nu este valabil, este neîntemeiată.
Aceste înscrisuri au fost prezentate revizuentei printr-un memoriu al unor persoane fizice, înregistrat la 20 octombrie 2004.
Hotărârea a cărei revizuire se solicită a rămas definitivă și irevocabilă prin neexercitarea de către pârâta din acel proces, revizuenta de astăzi, a căilor legale de atac.
Prin acea hotărâre (nr. 375 din 9 aprilie 2003) a fost admisă acțiunea reclamantei C.I. formulată la 18 februarie 2003 împotriva pârâtului Municipiul București prin Primarul General. S-a constatat că imobilul situat în București a fost preluat fără titlu valabil în proprietatea statului. S-a constatat valabilitatea neîntreruptă a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului în litigiu.
Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 26 din 14 ianuarie 2005 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
Instanța a reținut că revizuenta nu a probat că nu a putut prezenta înscrisurile datorită unei împrejurări de forță majoră. Nu se poate susține nici că partea potrivnică, reclamanta, ar fi deținut aceste înscrisuri. înscrisurile au fost emise de instituții ale statului conform evidențelor acestora, evidențe la care orice persoană fizică sau juridică avea acces. în plus înscrisurile invocate de revizuentă nu sunt determinante pentru soluționarea litigiului, chiar dacă autorul reclamantei (intimată în cererea de revizuire) nu mai locuia în imobilul naționalizat.
Apelul declarat de revizuentul Municipiul București prin Primar General a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 1182 din 21 iunie 2005.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Municipiul București prin Primar General.
Se susține că imobilul în discuție era compus din 4 apartamente ce erau destinate închirierii, astfel că transferul proprietății către stat s-a făcut cu titlu conform art. I pct. 2 din Decretul nr. 92/1950.
Acest lucru rezultă din actele noi depuse alăturat cererii de revizuire.
Recursul este nefondat.
Conform art. 322 pct. 5 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
în speță, instanțele au reținut corect că nu sunt îndeplinite condițiile textului de lege citat.
înscrisurile invocate nu au fost "descoperite" ci au fost prezentate revizuentei ca anexe la un memoriu al unor persoane fizice care au afirmat că au cumpărat unități locative în imobilul ce a făcut obiectul litigiului finalizat prin hotărârea a cărei revizuire se cere.
Aceleași înscrisuri nu au fost reținute de partea potrivnică (reclamanta în acel litigiu) și nici nu au putut fi înfățișate de Municipiul București prin Primar General (pârât în același litigiu) dintr-o împrejurare mai presus de voința sa. Din contră acestea erau acte publice, sau proveneau de la instituții publice, unele chiar de la Direcția de Impozite și Taxe Locale sector 1 București.
Pentru combaterea acțiunii reclamantei aceste înscrisuri puteau fi prezentate de pârât, azi revizuent, fapt ce nu s-a întâmplat.
Revizuirea este o cale de retractare în condiții strict și limitativ prevăzute de lege și nu o cale de reformare a unei hotărâri judecătorești, împotriva căreia nu s-au exercitat căile de atac, apel și recurs.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10699/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10668/2005. Civil → |
|---|
