ICCJ. Decizia nr. 10704/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la nr. 1311/2003 M.E., E.M., M.G., M.I. și M.V. au acționat în judecată SC S. SA Teleorman și A.P.A.P.S. București solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, pârâții să fie obligați să emită o decizie motivată privind restituirea în natură sau prin echivalent a unei mori de mălai cu motor tip Datz, cu piatră pentru uruială și terenul aferent, potrivit Legii nr. 10/2001.
în motivarea acțiunii petiționarii, arată că în calitatea lor de moștenitori ai autorului lor M.T., deși au notificat în conformitate cu art. 21 din Legea nr. 10/2001 Primăria comunei Gălățeni, Prefectura județului Teleorman și A.P.A.P.S.-ul pentru a dispune printr-o decizie motivată restituirea în natură a imobilului, pârâții nu și-au îndeplinit obligația de a soluționa notificarea în termenul defipt de lege.
Tot în motivarea acțiunii petiționarii au arătat că autorul lor a deținut moara în calitate de proprietar până în 1948 când în temeiul Legii nr. 119 din 11 iunie 1948, a trecut abuziv în proprietatea statului, deși M.T. nu făcea parte din categoria persoanelor cărora le era incidență legea naționalizării.
Pârâta, SC S. SA în întâmpinarea depusă arată că deși deține imobilul, nu este în măsură să emită decizie sau dispoziție de restituire, deoarece fiind privatizată A.P.A.P.S.-ul este cel care potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001, este ținut de obligația emiterii deciziei.
Tribunalul Teleorman, prin sentința din 23 iunie 2003 a admis în parte acțiunea și a obligat A.P.A.P.S.-ul să emită dispoziția sau decizia de soluționare a notificării, respingând însă acțiunea împotriva SC S. SA.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că pârâta SC S. SA este o societate comercială integral privatizată, acțiunile statului fiind vândute prin contractul TP nr. 0015 din 13 martie 2003 și că în ceste condiții, sunt incidențe dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora A.P.A.P.S.-ul urmează a se pronunța prin decizie motivată asupra notificării și nu printr-o simplă adresă.
Prin decizia nr. 453A din 8 martie 2004, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă a respins ca nefondate apelurile formulate de reclamanții M.E., E.M., M.G., M.I. și M.V. și de A.P.A.P.S. București.
Pe baza probelor administrate în cauză, s-a reținut că naționalizarea morii și a imobilului (teren și construcție) s-a făcut cu respectarea prevederilor Legii nr. 119/1948 și că în condițiile în care SC S. SA s-a privatizat integral, în mod corect A.P.A.P.S.-ul a fost obligat să emită o dispoziție/decizie motivată cu privire la notificarea adresată de reclamanți acestei instanțe.
Instanța de apel a înlăturat susținerile A.P.A.P.S.-ului în sensul că notificarea a avut ca obiect restituirea în natură a imobilelor, deoarece din conținutul acestuia rezultă că în subsidiar petiționarii au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent în valoare de 700.000.000 lei. De asemeni Curtea, ca instanță de apel a respins și excepția de prematuritate a acțiunii petiționarilor, deoarece la data sesizării instanței termenul de 60 zile pentru soluționarea notificării expirase.
în recursul declarat în termen și nemotivat în drept, M.E., E.M., M.G., M.I. și M.V. arată în esență că în mod greșit și fără temei legal, instanța de apel a reținut că naționalizarea s-a făcut cu titlu legal, de vreme ce autorului M.T. nu i-au fost acordate despăgubiri, iar art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001, încadrează naționalizarea în temeiul Legii nr. 119/1948, printre actele abuzive de preluare a imobilelor în proprietatea statului.
Ca urmare, recurenții au solicitat casarea deciziei și sentinței ca nelegale și obligarea A.P.A.P.S. București și SC S. SA la emiterea deciziei de restituire în natură a morii cu motor tip Datz cu piatră pentru uruială și terenul aferent.
Recursul este nefondat.
Așa cum a reținut și instanța de apel, petiționarii nu au administrat probe spre a dovedi că naționalizarea (morii revendicate) în temeiul Legii nr. 119/1948 s-a făcut fără titlu valabil, prin nerespectarea cerințelor legale ori că autorul acestora, M.T. era exceptat de la incidența legii.
în acest sens nu a fost depusă vreo hotărâre judecătorească care să constate caracterul abuziv al naționalizării, potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001.
în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. a) Legea nr. 10/2001 prin imobilele "preluate abuziv", se înțeleg nu numai acele imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, ori cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau administrației de stat, dar și acele imobile preluate în temeiul unor acte normative abuzive.
Din viziunea Legii nr. 10/2001, sunt supuse măsurilor reparatorii, în natură sau prin echivalent, toate imobilele preluate abuziv, fără distincție după cum abuzul se raportează la caracterul abuziv al actului normativ în temeiul căruia s-a făcut preluarea la modalitatea de aplicare a acestuia ori la preluarea de către stat a imobilului fără temei legal.
în perspectiva acestui demers de motivare a recursului reclamanților, trimiterea pe care aceștia o fac la dispozițiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001, nu reprezintă un argument în sprijinul solicitării lor de restituire în natură a morii și a terenului aferent, în absența probelor care să ateste preluarea imobilului fără titlu, aspect care poate viza fie lipsa temeiului legal, fie preluarea cu nerespectarea exigențelor legale și care în final într-adevăr puteau justifica restituirea în natură potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001, anterior modificării prin Legea nr. 247/2005. După apariția Legii nr. 247/2005, de imediată aplicare, prin care s-a procedat și la modificarea art. 27 din Legea nr. 10/2001, distincția în privința modalității de preluare a imobilelor cu titlu sau fără titlu, aflate în patrimoniul societăților privatizate, nu mai prezintă relevanță, deoarece și într-un caz și în altul, acordarea măsurilor reparatorii se face prin echivalent.
Față de cele mai sus arătate, criticile formulate de reclamanții recurenți sunt neîntemeiate, motiv pentru care recursul acestora a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10700/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10720/2005. Civil → |
|---|
