ICCJ. Decizia nr. 1108/2005. Civil
| Comentarii |
|
La data de 16 decembrie 2002 petenta D.C.V. a formulat, în temeiul art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 contestație, a solicitat anularea dispoziției nr. 256 din 22 noiembrie 2002 prin care Primarul comunei Cîrlogeni, județul Olt i-a respins cererea de restituire în natură a suprafeței de 0,10 ha teren situat în această localitate și de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată.
Tribunalul Olt, secția civilă, prin sentința civilă nr. 361 din 13 mai 2003 a admis contestația și a obligat Ministerul Finanțelor Publice să restituie prin echivalent bănesc petentei sumele de 114.490.000 lei, contravaloarea construcției, plus 32.742.938 lei, contravaloarea suprafeței de 1046 mp teren cu motivarea că restituirea în natură a imobilului preluat în mod abuziv de Statul Român nu mai este posibilă.
Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia civilă nr. 334 din 12 noiembrie 2003 a admis apelul declarat de D.G.F.P. Olt în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 361 din 15 mai 2003 a Tribunalului Olt pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins contestația.
S-a reținut că petenta este îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile art. 40 din Legea nr. 10/2001 pentru imobilul preluat abuziv.
S-a considerat însă că petenta nu a respectat procedura prevăzută de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care prevede notificarea prefecturii în a cărei rază teritorială s-a aflat imobilul.
în termen legal, împotriva deciziei civile nr. 334 din 12 noiembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, a declarat recurs petenta D.C.V., a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut că, prin hotărârea pronunțată, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 314 C. proc. civ. înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
în speță, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite.
Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora sau, în temeiul art. 4 alin. (2) din același act normativ, moștenitorii acestora.
în prezenta cauză, pentru a se stabili dacă petenta D.C.V. are sau nu calitatea de persoană îndreptățită se impune administrarea de probe suplimentare.
Astfel, prin actul de vânzare din 1 decembrie 1945 C.A.I. a dobândit, ca loc de casă, în comuna Cîrligeni suprafața de 3168 mp. La data de 28 septembrie 1963 a fost eliberată autorizație de construcție a unei locuințe lui D.F., tatăl lui D.G., soțul reclamantei. Este necesară să se stabilească dacă dreptul de proprietate a intrat sau nu, în ce modalitate și în ce limite în patrimoniul petentei D.C.V.
Pe de altă parte, se impune să se determine dacă, în speță, Primăria comunei Cîrligeni care a respins prin deciziei motivată notificarea petentei are sau nu calitatea de unitate deținătoare în sensul art. 20 din Legea nr. 10/2001.
Petenta, prin contestație nu a solicitat restituirea în natură a imobilului întrucât casa a fost demolată iar pe teren a fost edificată o nouă construcție, în prezent post de poliție, ci acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Contestația a fost formulată în contradictoriu cu Primăria comunei Cîrligeni, prin Primar județul Olt și trebuia soluționată, pentru respectarea principiului disponibilității, în limitele investirii.
Pentru respectarea aceluiași principiu, instanțele erau datoare să soluționeze pricina în limita temeiului juridic invocat și anume art. 10 alin. (8) coroborat cu art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care reglementează acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în cazul imobilelor preluate în mod abuziv, când construcțiile au fost demolate iar terenul nu poate fi restituit în natură.
Față de considerentele menționate, recursul a fost admis, a fost casată decizia curții de apel și a fost trimisă cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1110/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1129/2005. Civil → |
|---|
