ICCJ. Decizia nr. 1239/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 440 din 30 aprilie 2001 Judecătoria Sebeș a respins acțiunea formulată de reclamantul O.I. împotriva Comisiei Locale Sebeș de aplicare a Legii fondului funciar, cererea de intervenție formulată de intervenientul O.G., precum și cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul O.I. împotriva numitului S.C.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamantul O.I. nu s-a conformat dispozițiunilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 18/1991, deoarece s-a adresat direct instanței și nu a contestat măsura comisiei locale la Comisia județeană pentru aplicarea Legii fondului funciar. De asemenea petiționarul nu și-a probat cu acte susținerea potrivit căreia comisia județeană căreia i s-a adresat cu contestație nu i-a comunicat răspunsul în termen.
Sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului prin decizia nr. 1107 din 3 octombrie 2001 a Tribunalului Alba și a recursului prin decizia nr. 687 din 3 aprilie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.
Sentința nr. 823 din 19 noiembrie 2003 de anulare ca netimbrată a cererii de revizuire a sentinței nr. 440/2001 a Judecătoriei Sebeș, formulată de O.I. a fost anulată de Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia civilă nr. 176 din 6 februarie 2004, urmare admiterii apelului declarat de revizuient. Evocând fondul, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de O.I. în privința sentinței nr. 440/2001 a Judecătoriei Sebeș.
împotriva deciziei nr. 176 din 6 februarie 2004, O.I. a declarat recurs pe care și l-a motivat sumar odată cu cererea de recurs.
Potrivit art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 hotărârile pronunțate de judecătorii în primă instanță în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal și recursului la curtea de apel.
Recursurile aflate pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție se trimit potrivit art. III pct. 2 din Legea nr. 195/2004 la curțile de apel.
Rezultă din conținutul art. 326 C. proc. civ., că cererea de revizuire urmează regimul de competență al cererii de chemare în judecată.
în speță, acțiunea formulată de O.I. vizând revizuire unei hotărâri pronunțată în materia fondului funciar, este firesc ca recursul declarat împotriva deciziei nr. 176 din 6 februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia ca instanță de apel, să cadă sub incidența art. III alin. (1) și (2) din Legea nr. 195/2004.
Ca urmare, în temeiul art. 326 C. proc. civ., coroborat cu art. III alin. (1) și (2) din Legea nr. 195/2004 înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1234/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1025/2005. Civil → |
|---|
