ICCJ. Decizia nr. 1394/2005. Civil
Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 602 din 8 iulie 2003, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul B.D. împotriva pârâților Inspectoratul de Poliție al Județului Hunedoara și Ministerul de Interne și pârâții au fost obligați să restituie reclamantului sumele reținute cu titlu de contribuție la asigurări de sănătate în procent de 7%, în perioada 1 martie 2000-30 aprilie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflație pentru fiecare lună, până la executarea hotărârii.
S-a respins acțiunea reclamantului față de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
S-a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva C.N.A.S.
împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului Hunedoara, care au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 1950 din 6 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor pronunțate în această cauză, considerând că au fost date cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
S-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor și, pe fond, respingerea acțiunii introdusă de reclamant.
La termenul de judecată din 23 februarie 2005, instanța a pus din oficiu în discuția părților excepția inadmisibilității recursului în anulare.
Curtea constată că excepția invocată este întemeiată.
Calea extraordinară de atac a recursului în anulare a fost suprimată începând cu data de 29 august 2003, când prin art. I pct. 17 din O.U.G. nr. 58/2003 s-au abrogat prevederile art. 330-3304 C. proc. civ., texte de lege care reglementau recursul în anulare.
Așa fiind, la data rămânerii irevocabile a sentinței atacate, 6 octombrie 2003, calea de atac a recursului în anulare nu mai era în vigoare, iar recursul în anulare introdus împotriva hotărârilor menționate este inadmisibil și a fost respins pe acest temei.
← ICCJ. Decizia nr. 1409/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1361/2005. Civil → |
---|