ICCJ. Decizia nr. 1362/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 28 martie 2003 sub nr. 4959 pe rolul Judecătoriei Iași reclamantul C.M. a chemat în judecată pe pârâta SC T. SA Iași solicitând obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1005 mp teren situat în Iași, solicită și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
în drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ.
La data de 3 septembrie 2003 pârâta a formulat o cerere reconvențională solicitând obligarea reclamantului să-i plătească 1.500.000.000 lei reprezentând contravaloarea construcției ridicată pe terenul în litigiu și să i se acorde și un drept de retenție până la plata acestei sume.
Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 8591 din 3 noiembrie 2003 a admis acțiunea formulată de către reclamant și a obligat pârâta să-i lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1005 mp teren situat în Iași.
A obligat pârâta la plata sumei de 2.703.000 lei cheltuieli de judecată.
A disjuns cererea reconvențională de acțiunea principală și a declinat competența soluționării ei în favoarea Tribunalului Iași.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada cu actele depuse că este proprietarul terenului revendicat în suprafață de 1005 mp, iar acest teren este ocupat de către pârâtă care nu are nici un titlu de proprietate și în consecință în baza art. 480 C. civ., a admis acțiunea reclamantului.
Cererea reconvențională fiind depusă cu mult după prima zi de înfățișare, a fost disjunsă.
Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 111 din 28 noiembrie 2003, a respins ca nefondat apelul formulat de către pârâtă împotriva hotărârii instanței de fond reținând că în mod legal și temeinic, raportat la dispozițiile art. 480 C. civ. și având actele depuse la dosar, instanța de fond a admis acțiunea pentru revendicarea terenului.
în ceea ce privește cererea reconvențională a apreciat că deoarece a fost formulată peste termenul prevăzut de art. 119 alin. (3) C. proc. civ., și având în vedere și dispozițiile art. 135 C. proc. civ. instanța de fond în mod corect a dispus disjungerea ei de acțiunea principală.
împotriva acestei hotărâri a instanței de apel pârâta SC T. SA Iași a formulat recurs invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și art. 304 C. proc. civ.
Recurenta susține în motivarea recursului că instanța de apel nu a avut în vedere că pe terenul în litigiu, ea a edificat o serie de construcții absolut necesare pentru buna desfășurare a activității sale și că pe acest teren se află o serie de active ca de exemplu "decantorul de apă" construite pentru asigurarea condițiilor legale privind protecția mediului.
Recursul este nefondat.
Astfel este de reținut că temeiul de drept al acțiunii formulate de către reclamant este art. 480 C. civ., acțiunea acestuia fiind o acțiune în revendicarea terenului în suprafață de 1005 mp situat în tarlaua 7, parcela 448/1 Iași.
Acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor îndreptată împotriva posesorului neproprietar.
Reclamantul din prezenta cauză a făcut dovada calității sale de proprietar prin titlul de proprietate nr. 186401 din 3 februarie 2003 eliberat în baza deciziei civile nr. 135 din 24 septembrie 2001 a Curții de Apel Iași (prin care s-a anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei pentru suprafața de 1005 mp); în schimb pârâta care ocupă terenul în litigiu nu are nici un titlu.
în consecință instanțele de fond și apel au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 480 C. civ.
Hotărârea pronunțată de către instanța de apel este amplu motivată cuprinzând motivele pe care se sprijină, în consecință nici critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondată.
Față de temeiul de drept al acțiunii și față de cadrul juridic în care cauza a fost soluționată, nici celelalte susțineri care se referă la netemeinicia acțiunii și care au fost invocate în baza art. 3041C. proc. civ. nu sunt fondate.
în acest sens este de reținut că pretențiile pârâtei formulate în cererea reconvențională nu au putut fi discutate pentru că cererea a fost depusă după termenul imperativ prevăzut de art. 119 alin. (3) C. proc. civ., care indică că depunerea cererii reconvenționale "se va depune cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
în consecință, instanța a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.135 C. proc. civ. și a dispus soluționarea cererii reconvenționale neexistând un acord al reclamantului pentru soluționarea acestora împreună.
Este posibil deci ca în această cerere reconvențională în care se judecă separat pretențiile pârâtei acestea să fie soluționate, dar în cauza de față ele nu mai pot fi soluționate nemaiexistând cadrul procesual.
Astfel fiind față de considerentele mai înainte arătate recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1569/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1375/2005. Civil → |
|---|
