ICCJ. Decizia nr. 1363/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea introdusă la 5 mai 2003 pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reclamanta D.E. a chemat în judecată pe pârâta I.I. pentru obligarea acesteia să-i plătească contravaloarea a 100 fire praz, 70 bucăți varză, lucernei de pe 3424 mp și a 25 m de gard din lemne. Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei să readucă în stare de folosință fântâna proprietatea ei pe care aceasta a astupat-o.
Judecătoria Râmnicu Vâlcea prin sentința civilă nr. 6269 din 9 decembrie 2003 a respins acțiunea cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamanta nu și-a dovedit pretențiile, pe terenul proprietatea sa în toamna anului 2001 ea cultivând porumb și roșii nu varză și praz iar fântâna în discuție a fost astupată fiind inutilizabilă din cauze naturale și nu din vina pârâtei. Nu a fost dovedită nici însușirea de către pârâtă a lucernei de pe terenul reclamantei.
Curtea de Apel Pitești prin decizia nr. 640/A din 31 martie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, constatând că instanța de fond a făcut o analiză judicioasă a probelor administrate în cauză, acțiunea fiind respinsă ca nedovedită, în cauză nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 și art. 999 C. civ.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta. Criticile s-au întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., dar în fapt s-au bazat pe împrejurarea că instanțele au făcut o greșită aplicare a probelor administrate în cauză, recurenta criticând de asemenea și faptul că i s-au respins probele solicitate, trei martori și o expertiză tehnică pentru stabilirea valorii pagubelor și cauzelor degradării fântânii.
Recursul este neîntemeiat.
După apariția O.U.G. 138/2000 prin care a fost abrogat pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. nu se mai poate critica o hotărâre judecătorească pentru greșita interpretare a probelor.
Temeiul de drept invocat de recurentă, pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. nu a fost susținut și justificat de vreo dispoziție precisă care să fi fost încălcată iar cât privește pct. 10 al aceluiași articol s-a făcut vorbire de probe solicitate și neîncuviințate de instanță nu de probe administrate și nesocotite de aceasta, conform cerințelor precise ale textului învederat.
Pentru considerentele arătate recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1492/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1352/2005. Civil → |
|---|
