ICCJ. Decizia nr. 1495/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 1127/2002 reclamantul Consiliul Local Sâncel, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Blaj, a contestat efectuarea intabulării în favoarea Primăriei Municipiului Blaj a documentației de parcelare și identificare înaintată serviciului de carte funciară, iar prin precizarea acțiunii, a solicitat să se dispună anularea încheierii de intabulare în C.F. a suprafeței totale de 2 ha 4599 mp, rampă de gunoi și drum de acces și revenirea la situația anterioară de C.F., să se constate nulitatea absolută a actului de schimb care a stat la baza acestei intabulări, pentru lipsa consimțământului Consiliului Local Sâncel și să se dispună intabularea terenului respectiv în favoarea comunei Sâncel în calitate de proprietară cu titlu de constituire la Legea nr.18/1991.
Cererea astfel precizată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1405 C. civ., Legea nr. 18/1991 și Decretul-lege nr. 115/1938.
în cauză au formulat cerere de intervenție în interesul Consiliului Local Sâncel intervenienții R.A., C.V., O.M., F.A. și A.M., solicitând a se dispune anularea încheierii de intabulare sus-arătată și intabularea imobilului în favoarea comunei Sâncel.
Judecătoria Blaj, prin sentința civilă nr. 506 din 29 septembrie 2003, a respins acțiunea reclamanților, a respins cererea de intervenție în interesul Primăriei Sâncel, Consiliului local Sâncel și Primarului comunei Sâncel.
împotriva sentinței au declarat apel Consiliul Local Sâncel, Primarul comunei Sâncel și intervenienții.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 495/A din 30 martie 2004, a respins ca nefondat apelul, menținând astfel, soluția instanței de fond.
împotriva acestei decizii reclamanții și intervenienții au declarat recurs, invocând motive de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Astfel, în esență, s-a susținut că înscrierea în C.F. a imobilului în litigiu în favoarea Primăriei Blaj s-a făcut fără temei legal, încălcându-se art. 5 din Decretul-lege nr. 115/1938 și art. 22 din Legea nr. 7/1996.
S-a arătat că intabularea s-a făcut fără a exista declarație expresă impusă de aceleași dispoziții legale a reclamanților sau intervenienților, că pretinsul schimb de terenuri nu a avut loc niciodată, că instanța a încălcat prevederile art. 1191 C. civ. admițând proba cu martori pentru un act a cărui valoare era mai mare de 250 lei, că s-a interpretat greșit un act dedus judecății, respectiv că schimbul de teren a fost recunoscut de Primăria Sâncel.
Recursul este nefondat.
Așa cum corect a reținut curtea de apel, ca, de altfel, și instanța de fond, din actele și lucrările dosarului reiese că Primăria Municipiului Blaj este, conform încheierii nr. 763/2002, proprietara imobilului înscris în C.F. nr. 2413 Sâncel, rampă de gunoi, în suprafață de 2 ha 3591 mp în cotă de 1/1 cu titlu schimb.
Totodată, este de necontestat că terenul din litigiu este utilizat de peste 20 de ani ca rampă de gunoi pentru Municipiul Blaj.
în ceea ce privește audierea martorului, în cauză s-a făcut aplicarea regulilor prevăzute de art. 1191-1196, în conformitate cu art. 1197 C. civ., în situația existenței unui început de dovadă scrisă.
Instanța de apel a stabilit în mod corect că schimbul de teren a fost efectuat, el a fost recunoscut de Primăria Sâncel, iar din declarația martorului rezultă că formele de schimb au fost întocmite, fapt confirmat și de împrejurarea că de peste 20 de ani terenul în litigiu a fost folosit ca rampă de gunoi, fără a exista obiecții din partea fostului proprietar C.A.P. Sâncel.
Acest teren, tocmai pentru acest motiv, nu a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 în favoarea foștilor proprietari persoane fizice, cărora li s-a reconstituit dreptul asupra unor terenuri echivalente aflate în rezerva Comisiei locale Sâncel.
Reconstituirea dreptului acestora de proprietate s-a făcut pe terenurile din rezerva localității Sâncel, deoarece interesul a fost mai mare pentru rampa de gunoi și s-a trecut cu vederea existența schimbului de teren.
întrucât soluția pronunțată de instanța de fond și menținută de instanța de apel este la adăpost de criticile exprimate, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1568/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1557/2005. Civil → |
|---|
