ICCJ. Decizia nr. 1375/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 23 iunie 2003 sub nr. 2966 pe rolul Judecătoriei Zalău reclamanta Primăria Orașului Jibou a chemat în judecată pe pârâtul T.A. solicitând instanței să constate că la data de 4 octombrie 2002 pârâtul i-a vândut o suprafață de 0,22 ha teren înscris în T.P. nr. 48/4709, situat în localitatea Jibou, cu un preț de 7.000.000 lei și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
Judecătoria Zalău, prin sentința civilă nr. 3448 din 26 septembrie 2003, a respins ca nefondată acțiunea reținându-se că terenul în litigiu se află în proprietate indiviză și că reclamanta nu a chemat în judecată decât o singură persoană și deși cunoștea faptul că sunt mai mulți coproprietari, nu a dorit să introducă în cauză pe ceilalți indivizari.
în această situație partajul asupra terenului nefiind stabilit sub aspect juridic, pârâtul nu putea înstrăina terenul.
S-a reținut de asemenea că actul sub semnătură privată nici nu a fost semnat de către pârât.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 72 A din 16 ianuarie 2004, a respins ca nefondat apelul.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 24 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs.
Recursul nu este structurat și nu este motivat, neinvocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ.
Se susține în motivarea recursului că în mod greșit instanțele au apreciat că era necesar ca în cauză să fie citați și ceilalți coproprietari ai terenului.
Mai arată recurenta că pârâtul a fost de rea credință și nu a dorit să comunice adresele celorlalți coproprietari și în această situație nu a putut să-i introducă în cauză.
Recursul este nefondat.
Este de reținut că susținerile făcute de către recurentă în motivarea recursului ar putea eventual fi încadrate în motivul prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., respectiv "aplicarea greșită a legii".
Dar susținerile sunt nefondate; instanțele reținând legal că vânzarea unui imobil aflat în proprietate indiviză nu poate fi făcută decât de către toți coproprietarii.
Susținerea recurentei că nu a cunoscut adresele celorlalți coproprietari nu poate fi un argument cu valoare juridică.
De asemenea mai este de reținut că oricum acțiunea nu putea fi admisă pentru că înscrisul sub semnătură privată pretins a fi încheiat cu pârâtul nu conține semnătura acestuia, element de esență care condiționează valabilitatea actului, în sensul dispozițiilor art. 1176 și art. 1177 C. civ.
Astfel fiind față de considerentele mai înainte arătate recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1362/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1359/2005. Civil → |
|---|
