ICCJ. Decizia nr. 1498/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea adresată Judecătoriei Moldova Nouă la data de 8 septembrie 2003 reclamanta S.Z.D. a chemat în judecată pe pârâtul C.I., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească domiciliul minorei C.C.I., născută la data de 23 februarie 2002, la locuința sa.
Prin sentința civilă nr. 913 din 8 octombrie 2003, Judecătoria Moldova Nouă a admis cererea și a stabilit domiciliul minorei C.C.I. la locuința reclamantei și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 90.000 lei cheltuieli de judecată.
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul C.I., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 230 din 15 decembrie 2003, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de pârât ca nefondat.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul C.I., referitor la care, Curtea, analizându-și competența materială, a stabilit că sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în M. Of. nr. 840 din 14 septembrie 2004, modificate prin Legea nr. 493/2004, publicată în M. Of. nr. 1071 din 18 noiembrie 2004.
Astfel, potrivit dispozițiilor legale menționate căile de atac se judecă de instanțele competente potrivit acestui act normativ iar recursurile aflate pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție se trimit curților de apel.
Așa fiind, cum în materia cererilor privind raporturile personale dintre părinți și copii minori, recursul se soluționează, potrivit art. 1 pct. 3 din ordonanța de urgență menționată, de curțile de apel, înalta Curte de Casație și Justiție, competența de soluționare a recursului a fost declinată în favoarea Curții de Apel Timișoara.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1501/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1497/2005. Civil → |
|---|
